Ești pregătit să devii francizat?

Când devii francizat nu cumperi doar dreptul de a folosi un nume. Primești acces la un sistem: marca, un model de afaceri verificat în practică, know-how-ul acumulat de francizor, proceduri de lucru, standarde de calitate și apartenența la o rețea. Valoarea francizei stă tocmai în faptul că sistemul a fost testat înainte de a fi oferit altora.

Legea definește franciza ca un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între persoane independente din punct de vedere juridic și financiar, prin care francizorul acordă francizatului dreptul și îi impune obligația de a exploata o afacere în conformitate cu conceptul francizorului, în schimbul unei contribuții financiare directe sau indirecte, cu un aport continuu de asistență comercială și/sau tehnică pe durata contractului.

Legislația română descrie francizorul prin câteva elemente esențiale. Potrivit Ordonanței Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, francizorul este un profesionist care este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate sau al altui drept de proprietate intelectuală ori industrială, drepturi care trebuie exercitate pe o durată cel puțin egală cu durata contractului de franciză, conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu, asigură francizatului o pregătire inițială și demonstrează aplicarea concretă a cunoștințelor sale în cadrul unei unități-pilot. Ordonanța prevede și că, până la debutul rețelei sale de franciză, francizorul trebuie să opereze eficient conceptul de afaceri cel puțin un an, în minimum o unitate-pilot.

Afacere independentă sau afacere în franciză?

• Afacerea independentă: tu definești conceptul, numele, furnizorii și procedurile. Ai libertate deplină, dar fiecare decizie este un experiment pe riscul tău.
• Afacerea în franciză: pornești de la un concept deja testat, dar accepți standardele rețelei, plătești pentru acces și sprijin, iar deciziile importante se iau în limitele contractului.

Pentru definițiile de bază și vocabularul francizei, citește și articolul Ce este franciza, iar despre valoarea cunoștințelor transmise în rețea, Know-how-ul în franciză.

Sprijinul francizorului este unul dintre motivele principale pentru care cineva alege o franciză. Ordonanța nr. 52/1997 include pregătirea inițială pentru exploatarea mărcii printre elementele care definesc francizorul. În practică, sprijinul poate cuprinde, în funcție de rețea:

• training inițial și, uneori, pregătire continuă pentru francizat și echipă;
• un manual operațional cu procedurile și standardele rețelei;
• asistență la alegerea și amenajarea locației și la deschidere;
• marketing la nivel de rețea, de regulă finanțat prin contribuții ale francizaților;
• acces la furnizori agreați, sisteme informatice și instrumente de raportare.

Legea cere francizorului să asigure francizaților o pregătire inițială, precum și asistență comercială și/sau tehnică permanentă, pe toată durata existenței drepturilor contractuale. Nivelul sprijinului diferă mult de la o rețea la alta. Contează ce este scris în contract și ce poți verifica, nu ce se promite într-o prezentare comercială.

Întrebări de pus francizorului

• Ce training primesc, cât durează, unde are loc și cine plătește costurile?
• Ce asistență am după deschidere și cum o solicit?
• Există un manual operațional și când îl pot consulta?
• Cum sunt folosite contribuțiile la fondul de marketing?

Detalii despre obligațiile de instruire găsești în articolul Trainingul în franciză.

Una dintre cele mai frecvente greșeli este confundarea taxei de intrare cu investiția totală. Taxa de intrare este doar una dintre componente. Un calcul realist include, de regulă:

• taxa de intrare, plătită pentru accesul la sistem și la marcă;
• amenajarea, echipamentele și stocul inițial;
• chiria, garanțiile și costurile de deschidere;
• capitalul de lucru pentru perioada în care afacerea nu acoperă încă toate cheltuielile;
• plățile periodice stabilite prin contract, cum ar fi redevențele și contribuția la fondul de marketing;
• alte costuri: training, licențe software, deplasări, consultanță juridică și financiară.

Ordonanța nr. 52/1997 prevede că documentul de dezvăluire de informații pe care francizorul îl furnizează potențialului francizat conține, printre altele, suma inițială pe care trebuie să o investească francizatul și copii ale rezultatului financiar al francizorului din ultimul an. Sunt puncte de plecare, nu înlocuiesc propriul tău plan financiar.

Pentru o explicație pe larg a plăților către francizor, citește Taxa de intrare, redevențele și fondul de marketing. Pentru calcule pe ipotezele tale, folosește Simulator Lab.

Relația dintre francizor și francizat începe înainte de semnătură. Potrivit Ordonanței nr. 52/1997, faza precontractuală are ca scop să permită fiecărei părți să-și confirme decizia de a colabora, iar francizorul furnizează viitorului francizat informații care îi permit să participe în deplină cunoștință de cauză la derularea contractului.

Documentul de dezvăluire de informații trebuie să conțină date specifice referitoare la:

• istoricul și experiența francizorului;
• identitatea managementului francizei;
• istoricul de litigii al francizorului și al conducerii acestuia;
• suma inițială pe care trebuie să o investească francizatul;
• obligațiile reciproce ale părților;
• copii ale rezultatului financiar al francizorului din ultimul an;
• informațiile cu privire la unitatea-pilot.

Clauze pe care trebuie să le înțelegi

Legea prevede că un contract de franciză trebuie să cuprindă: obiectul contractului, drepturile și obligațiile părților, condițiile financiare, durata contractului și condițiile de modificare, prelungire și reziliere. Obligațiile fiecărei părți trebuie definite fără ambiguitate, iar durata trebuie fixată astfel încât să permită francizatului amortizarea investițiilor specifice francizei.

Durata și reînnoirea, teritoriul și eventuala exclusivitate, plățile, standardele și controlul lor, aprovizionarea, confidențialitatea și non-concurența, încetarea contractului și consecințele ei. În linii mari, francizorul transmite know-how-ul și oferă sprijinul convenit, iar francizatul respectă standardele rețelei, plătește sumele stabilite și protejează informațiile primite: legea îi interzice să divulge know-how-ul primit, atât pe durata contractului, cât și după încetarea lui.

Citește contractul împreună cu un avocat, înainte de semnare și fără presiunea timpului. Continuă cu Contractul de franciză: ghid al clauzelor esențiale, Responsabilitățile francizorului și ale francizatului și Promisiunile precontractuale în franciză.

Francizatul rămâne un antreprenor independent. Legea descrie franciza ca o colaborare între persoane independente din punct de vedere juridic și financiar, iar francizatul trebuie să facă cunoscut, printr-o publicitate adecvată, că este independent financiar față de francizor. Sistemul francizorului îi oferă metode și instrumente, dar responsabilitatea conducerii zilnice îi aparține: echipa, relația cu clienții, costurile, obligațiile fiscale și, în final, rezultatele unității.

Pentru mulți antreprenori, cea mai dificilă parte nu este munca, ci echilibrul dintre inițiativă și disciplină: să conduci activ o afacere, respectând în același timp regulile unei rețele.

Verifică-ți pregătirea

Legea prevede că francizorul selecționează francizatul care face dovada calităților manageriale și a capacității financiare pentru exploatarea afacerii.

• Financiar: am capitalul necesar și o rezervă pentru perioada până la echilibru? Îmi permit să pierd o parte din investiție?
• Managerial: am experiență în conducerea unei echipe, în recrutare și în controlul costurilor?
• Antreprenorial: accept să lucrez după proceduri stabilite de altcineva? Am timpul și energia pentru o implicare de zi cu zi?

O evaluare structurată a pregătirii și a ofertei poți face cu Franchise Advisor.

Franciza poate oferi instrumente și sprijin pentru dezvoltarea unei afaceri, dar nu garantează succesul și nu elimină riscurile antreprenoriale. Printre riscurile frecvente se numără o locație nepotrivită, estimări de vânzări prea optimiste, costuri care cresc, schimbări în strategia rețelei, dependența de francizor și neînțelegerile contractuale.

Semnale de alarmă

Legea cere ca publicitatea pentru selecționarea francizaților să fie lipsită de ambiguitate și să nu conțină informații eronate, iar documentele care prezintă rezultate financiare previzionate ale unui francizat să fie obiective și verificabile.

• promisiuni de profit garantat sau de recuperare rapidă a investiției;
• presiune să semnezi repede, „ca să nu pierzi teritoriul”;
• refuzul de a furniza documentul de dezvăluire (obligație legală a francizorului) sau de a te pune în legătură cu francizați existenți;
• lipsa unei unități-pilot (legea cere minimum una, operată eficient cel puțin un an) sau cifre prezentate fără documente.

Înainte de a investi, parcurge traseul Verifică înainte de a investi și vezi cum au fost judecate în practică litigiile din franciză în Contractul de franciză în instanță.