Codul de Conduită ARF

Casetă juridică — citește întâi

Acest Cod este autoreglementare profesională.

• Nu modifică legea.
• Nu creează instanță și nu dă ARF puteri de stat.
• Nu limitează dreptul oricărei persoane de a sesiza autoritățile sau instanțele.
• Dacă o prevedere a Codului contrazice o normă legală imperativă, prevalează legea.
• Este obligatoriu pentru membrii ARF, în limitele statutului și ale actelor de aderare.
• Pentru ceilalți participanți la piață este standard recomandat.

Trei straturi, care nu se amestecă

• Legea — OG nr. 52/1997, Legea nr. 179/2019, Codul civil, Legea nr. 21/1996 și celelalte norme aplicabile.
• Acest Cod — conduita profesională a membrilor ARF.
• Contractul — obligațiile concrete dintre părți.

Cum se citește acest Cod

O regulă este clară dacă o persoană rezonabilă, fără studii juridice, poate spune din text:

• cine trebuie să facă ceva;
• ce anume;
• până când;
• în ce formă;
• ce document rămâne ca probă;
• ce urmează dacă nu se face.

Acolo unde Codul folosește „standard ARF", este vorba de regulă asociativă, nu de termen legal, decât dacă legea spune același lucru.

PARTEA I — SCOP ȘI DOMENIU

Art. 1. Scop

Codul urmărește:

• să reducă asimetria de informație dintre francizor și cel care vrea să intre în rețea;
• să prevină publicitatea înșelătoare și promisiunile de câștig garantat;
• să clarifice îndatoririle reciproce ale francizorului și ale francizatului;
• să protejeze marca, know-how-ul și reputația rețelei;
• să păstreze independența juridică și financiară a francizatului;
• să încurajeze soluționarea rapidă și de bună-credință a neînțelegerilor;
• să ofere un standard verificabil pentru membrii ARF.

Art. 2. Cui se aplică

(1) Membrului ARF care a acceptat Codul.

(2) Persoanelor care acționează în numele membrului în relația de franciză: administratori, manageri, consultanți interni, reprezentanți.

(3) Master-francizatului membru ARF, în relația cu subfrancizații săi, ca și cum ar fi francizor.

(4) Codul nu înlocuiește contractul dintre titularul sistemului și master-francizat, dacă acesta din urmă nu este el însuși în poziția de francizor față de terți.

Art. 3. Raportul cu legea și cu contractul

(1) Nicio prevedere a Codului nu înlătură o obligație legală, o hotărâre judecătorească sau accesul la justiție.

(2) Părțile pot conveni în contract obligații suplimentare sau mai detaliate decât acest Cod, în limitele legii aplicabile.

(3) O clauză contractuală legală leagă părțile acelui contract. Nu înlătură o normă legală imperativă și nu înlătură, prin ea însăși, obligația de membru față de ARF care rezultă din Statut și din aderare.

(4) Pentru evaluarea conduitei de membru, ARF aplică acest Cod.

(5) Codul se aplică conduitei de după intrarea în vigoare. Nu rescrie automat contractele deja semnate, decât dacă părțile convin sau statutul ARF prevede altfel pentru membri.

PARTEA II — CUVINTE CHEIE

Definițiile se citesc împreună cu OG nr. 52/1997, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 179/2019. Explicațiile din Cod nu îngustează definiția legală.

Franciză — sistem de comercializare a produselor, serviciilor sau tehnologiilor, bazat pe colaborarea continuă între persoane independente juridic și financiar, prin care francizorul acordă francizatului dreptul și îi impune obligația de a exploata o afacere după conceptul său, în schimbul unei contribuții financiare, cu folosirea mărcii / a altor drepturi de PI, a know-how-ului și cu asistență comercială sau tehnică continuă.

Francizor — profesionistul care deține sau are dreptul de a folosi semnele rețelei pe o durată cel puțin egală cu contractul; transmite un concept testat; pregătește inițial francizatul; alocă mijloace pentru marcă, cercetare și inovare; și poate arăta aplicarea conceptului într-o unitate-pilot.

Francizat — profesionist independent, persoană fizică sau juridică, care exploatează afacerea pe riscul său, în limitele contractului și ale conceptului.

Rețea — francizorul împreună cu francizații săi.

Unitate-pilot — unitatea în care conceptul a fost operat concret, înainte de deschiderea rețelei. Legea română cere operarea eficientă a conceptului cel puțin un an, în minimum o unitate-pilot, înainte de debutul rețelei.

Know-how — ansamblul de cunoștințe practice, netransmise oricui, rezultate din experiența francizorului și testate de acesta. Pentru a conta ca know-how în sensul acestui Cod, el trebuie să fie, cumulativ:

• secret — nu este, în ansamblul sau în combinația lui, general cunoscut sau ușor de obținut;
• substanțial — este util pentru exploatarea afacerii, nu un slogan;
• identificat — descris destul de precis (în contract, manual sau alt suport) încât să se poată verifica cele două condiții de mai sus.

DDI — documentul de dezvăluire de informații prevăzut de art. 2 alin. (3) din OG nr. 52/1997.

Fapt material — orice împrejurare pe care un candidat rezonabil ar lua-o în calcul înainte de a plăti sau semna: litigii relevante, pierderea sau contestarea mărcii, dificultăți financiare grave, schimbarea majoră a investiției estimate, pierderea unui furnizor esențial, schimbarea modelului de business, schimbarea controlului francizorului.

Dispută — dezacord concret privind existența, interpretarea, executarea, modificarea, cesiunea, reînnoirea sau încetarea unei obligații din relația de franciză, ori o conduită pretins contrară Codului.

PARTEA III — PRINCIPII

Art. 4. Bună-credință

Părțile acționează onest, previzibil și cooperant înainte de contract, în timpul lui și după încetare. Este contrară bunei-credințe: inducerea în eroare, ascunderea unui fapt material, represaliile, presiunea abuzivă, folosirea unui drept numai ca să rănească cealaltă parte.

Art. 5. Independență

Francizatul este antreprenor independent. Francizorul nu creează, direct sau indirect, un raport de subordonare de tip salarial. Independenta nu scutește francizatul de standardele rețelei, nici pe francizor de asistența promisă.

Art. 6. Loialitate față de rețea

Ambele părți protejează imaginea, marca și reputația rețelei. Francizatul colaborează la omogenitatea rețelei. Francizorul nu sacrifică rețeaua pentru un canal propriu (inclusiv online) fără să fi spus politica, în scris, înainte de aderare și ori de câte ori o schimbă substanțial.

Art. 7. Fără represalii

Nimeni nu este sancționat sau dezavantajat pentru că a cerut lămuriri, a notificat o problemă de bună-credință, a cerut mediere sau a sesizat o autoritate ori o instanță.

Art. 8. Comunicare

Solicitările importante se fac în scris. Răspunsul vine într-un termen rezonabil, ținând cont de urgență. O parte nu ascunde intenționat ceea ce legea, contractul sau acest Cod o obligă să spună.

PARTEA IV — CE DATOREAZĂ FRANCIZORUL

Francizorul membru ARF:

• a testat conceptul pe piața relevantă, potrivit legii, prin unitate-pilot;
• deține sau are dreptul de a folosi marca și celelalte semne pe durata contractului;
• recunoaște francizatul ca antreprenor independent;
• asigură pregătire inițială și asistență comercială sau tehnică pe toată durata contractului;
• transmite know-how-ul prin mijloace identificabile (manual, training, actualizări) și verifică folosirea lui fără a transforma controlul în abuz;
• întreține și dezvoltă know-how-ul; încurajează feedback-ul din rețea;
• alocă mijloace rezonabile pentru marcă, cercetare și continuitatea conceptului;
• informează candidații și francizații despre politica de vânzare și comunicare pe internet;
• la evoluția conceptului, anunță din timp schimbările care aduc costuri semnificative sau schimbă modelul de lucru;
• nu reduce unilateral asistența esențială, fără temei contractual și fără bună-credință;
• nu folosește clauze de ieșire sau de răscumpărare ca să pedepsească plecarea legală din rețea; scopul lor este protecția identității rețelei, nu blocarea francizatului.

PARTEA V — CE DATOREAZĂ FRANCIZATUL

Francizatul:

• își pune efortul în dezvoltarea punctului său și în păstrarea identității rețelei;
• rămâne singur răspunzător, ca profesionist independent, față de terți și față de consumatorul final;
• furnizează francizorului datele operaționale și situațiile cerute de contract, în formă verificabilă;
• permite controlul rezonabil al standardelor și al imaginii mărcii;
• acționează loial față de ceilalți francizați și față de rețea;
• nu divulgă know-how-ul și informațiile confidențiale, în timpul contractului și după, în limitele legii și ale clauzei;
• este sincer, la selecție, cu privire la experiență, resurse și capacitatea de a opera punctul;
• analizează singur informațiile primite și își asumă decizia de a intra în rețea; consultanța francizorului nu înlocuiește sfatul unui profesionist ales de candidat.

PARTEA VI — ÎNAINTE DE SEMNARE

Art. 9. Publicitatea de recrutare

(1) Recrutarea de francizați este identificabilă ca ofertă de aderare la un sistem, nu ca „loc de muncă fără risc".

(2) Este interzisă, ca standard ARF, folosirea formulărilor „profit garantat", „fără risc", „câștig sigur", dacă nu pot fi susținute legal și faptic — ceea ce, într-o afacere, este de regulă imposibil.

(3) Orice cifră de venit, profit sau termen de recuperare trebuie să fie obiectivă și verificabilă: sursă, perioadă, unități luate în calcul, ipoteze, mențiunea că rezultatele diferă.

(4) Datele nu se selectează ca să arate doar punctele bune ale rețelei.

Art. 10. DDI — minimul legal

Francizorul transmite cel puțin informațiile din art. 2 alin. (3) OG nr. 52/1997:

• istoricul și experiența francizorului;
• identitatea conducerii sistemului;
• istoricul de litigii al francizorului și al conducerii;
• suma inițială pe care trebuie să o investească francizatul;
• obligațiile reciproce;
• rezultatul financiar al francizorului pe ultimul an;
• informații despre unitatea-pilot.

Art. 11. DDI — standard ARF (asociativ, nu „lege nouă")

(1) DDI se transmite cu minimum 14 zile calendaristice înainte de semnarea contractului de franciză sau înainte de o plată nerambursabilă legată de obținerea francizei, oricare este mai devreme.

(2) Acest termen este standard ARF. Nu se prezintă publicului ca termen legal general, dacă legea nu îl impune expres.

(3) Francizorul păstrează proba versiunii și a datei: confirmare de primire, semnătură, e-mail cu atașament și confirmare, sau jurnal electronic. Un text pe site, fără dovada ce a primit candidatul și când, nu ajunge.

(4) Dacă înainte de semnare apare un fapt material, DDI se actualizează în scris.

(5) Pentru membri, DDI se revizuiește cel puțin o dată pe an și la fiecare fapt material relevant pentru oferte noi.

(6) Candidatul este îndemnat în scris să ia sfat juridic, fiscal și de business independent. Consultantul francizorului nu se prezintă ca fiind consultantul candidatului.

Art. 12. Informații recomandate în plus față de minimul legal

Membrii ARF sunt îndemnați să arate, pe lângă art. 10:

• teritoriul și ce înseamnă exclusivitatea, inclusiv online;
• costurile estimate de funcționare;
• existența și regulile fondurilor comune (marketing, IT etc.);
• restricțiile după încetarea contractului;
• câte contracte au fost reînnoite sau au încetat în ultimii trei ani, dacă datele există;
• lista de contact a francizaților existenți, cu acordul lor;
• investițiile de capital ulterioare care ar putea fi impuse.

Art. 13. Contractul de rezervare / opțiune

Dacă se semnează un act înaintea contractului de franciză:

• candidatul primește în scris conținutul actului și costurile;
• durata este precizată;
• există o cale clară de denunțare pentru fiecare parte;
• sumele plătite se restituie sau se scad din taxa de intrare, potrivit actului, dacă se ajunge la contractul de franciză;
• confidențialitatea și, dacă e cazul, o neconcurență limitată la perioada actului pot proteja know-how-ul transmis în această fază, fără a bloca pe nedrept candidatul.

Art. 14. Selecția

Francizorul acceptă numai candidați despre care, după o verificare rezonabilă, poate crede că au pregătirea, resursele și profilul necesare operării. Selecția nu este un drept de a induce în eroare pe cei respinși sau acceptați.

PARTEA VII — CONTRACTUL ȘI EXECUTAREA

Art. 15. Forma și limba

Contractul și actele care îl însoțesc se predau în limba română sau într-o limbă pe care francizatul declară în scris că o înțelege. Un exemplar semnat rămâne imediat la francizat.

Art. 16. Ce trebuie să se vadă clar în contract

Fără a înlocui art. 5 din OG nr. 52/1997, contractul precizează cel puțin:

• drepturile și obligațiile fiecărei părți;
• marca și celelalte semne, plus durata dreptului francizorului asupra lor;
• bunurile sau serviciile furnizate francizatului;
• condițiile financiare;
• durata, corelată cu posibilitatea amortizării investițiilor specifice francizei (art. 6 OG nr. 52/1997) — fără a fi garanție de profit;
• reînnoirea și preavizul fiecărei părți;
• cesiunea / transferul și, dacă există, preempțiunea francizorului;
• regulile de folosire a mărcii;
• dreptul francizorului de a face să evolueze conceptul și limitele acestui drept;
• cauzele de încetare;
• soarta stocurilor, a materialelor și a semnelor la ieșirea din rețea.

Art. 17. Neconformitate

Încălcarea se notifică în scris. Se acordă termen rezonabil de remediere, potrivit art. 7 din OG nr. 52/1997, în afara cazurilor grave, clar definite de lege sau de contract, care permit încetarea imediată.

Art. 18. Transfer

Ca standard ARF, criteriile de cesiune sunt obiective, accesibile și aplicate la fel. Refuzul se motivează. Refuzul arbitrar sau discriminatoriu este contrar acestui Cod. OG nr. 52/1997 cere precizarea clară a condițiilor de cesiune; nu instituie un catalog legal de criterii.

Art. 19. Ne-reînnoire

Intenția de a nu reînnoi se comunică cu preaviz suficient, potrivit legii și contractului, astfel încât francizatul să poată planifica ieșirea, transferul sau altă măsură disponibilă.

Art. 20. După încetare

(1) Părțile respectă confidențialitatea, marca și concurența loială.

(2) Francizorul transmite, pe cât posibil într-o singură listă: de-identificarea, restituirile, soarta stocurilor, conturile finale, termenele.

(3) Neconcurența post-contractuală trebuie să fie proporțională ca durată, teritoriu și obiect. Nu poate încălca Legea nr. 21/1996.

(4) Condițiile de preluare a bunurilor specifice nu se folosesc ca penalitate mascată.

PARTEA VIII — DISPUTE

Art. 21. Ce nu este această parte

Nu face din ARF o instanță. Nu impune o soluție. Nu oprește accesul la judecată, arbitraj, ANPC, Consiliul Concurenței sau măsuri urgente.

Termenele interne ARF nu suspendă prescripția și nici alte termene legale. Fiecare parte își păzește singură termenele.

Art. 22. Calea obișnuită

• Notificare de dispută — fapte în ordine, clauză invocată, probe, remediu cerut, persoană de contact, termen de răspuns (standard ARF: minimum 5 zile lucrătoare).
• Confirmare de primire — standard ARF: 2 zile lucrătoare. Confirmarea nu înseamnă acceptarea pretenției.
• Negociere amiabilă — 21 de zile calendaristice de la primire, dacă părțile nu convin altfel. Cel puțin o discuție între persoane cu mandat.
• Mediere — numai cu consimțământ, numai prin mediator autorizat, Legea nr. 192/2006. ARF poate administra accesul. ARF nu judecă fondul.

Măsurile urgente (marcă, secret, fraudă, insolvență, termen legal care expiră) nu așteaptă cele 21 de zile.

Modelul de notificare și checklist-ul de mediere rămân anexele 1 și 2.

Medierea și procedura disciplinară față de un membru nu sunt conduse de aceleași persoane, pe cât este posibil.

PARTEA IX — ROLUL ARF

Art. 23. Limită de mandat

ARF este asociație profesională. Nu este autoritate publică, instanță sau organ de urmărire penală.

Art. 24. Registrul Național de Franciză

ARF organizează RNF potrivit art. III din Legea nr. 179/2019 și Ordinului nr. 1478/2019.

• Înscrierea DDI este voluntară și gratuită, în condițiile actelor de aplicare.
• RNF este infrastructură de transparență.
• Înscrierea în Registrul Național de Franciză nu conferă calitatea de membru ARF.
• Calitatea de membru ARF nu presupune, prin ea însăși, înscrierea în RNF.
• Înscrierea nu este autorizație și nu atestă soliditatea financiară a francizorului.

Art. 25. Educație

ARF publică ghiduri, checklist-uri, programe de informare. Acestea nu sunt consultanță juridică individuală.

Art. 26. Sesizări de conduită

ARF poate primi sesizări privind membrii. Persoana vizată este informată și poate răspunde. Conflictele de interese se evită.

Încălcarea acestui Cod de către un membru activ poate fi invocată potrivit art. 9 și art. 10 din Statut. Măsura asociativă expres prevăzută de Statut pentru încălcarea Codului Deontologic este excluderea, hotărâtă de Adunarea Generală, la cererea motivată a oricărui membru.

Recomandarea, planul de conformare, avertismentul și suspendarea nu sunt prevăzute în Statut. Pot fi folosite numai dacă sunt introduse ulterior în Statut sau într-un regulament intern aprobat de Adunarea Generală. Până atunci, nu se aplică.

Măsura asociativă nu înlocuiește legea.

Art. 27. Transparență internă

ARF poate publica date agregate despre registru, formare, sesizări și medieri. Nu publică secrete comerciale și nu identifică părțile din cauze sensibile.

Art. 28. Răspundere

ARF nu garantează succesul unei francize, nu răspunde pentru contractele părților și nu înlocuiește verificarea făcută de un potențial francizat.

PARTEA X — CONFORMITATE SPECIALĂ

Art. 29. Concurență

Se respectă Legea nr. 21/1996. Codul nu validează fixarea prețului de revânzare, împărțirea ilegală de piețe sau schimbul nepermis de informații sensibile.

Art. 30. Proprietate intelectuală și secrete

Mărcile, know-how-ul și secretele se protejează potrivit legii, inclusiv OUG nr. 25/2019. Nu se declară „secret" ceea ce este public sau experiență profesională generală.

Art. 31. Date personale

GDPR se aplică. Accesul francizorului la datele francizatului sau ale clienților are temei, scop și măsuri de securitate.

Art. 32. Consumatorul final

Relația francizor–francizat este, de regulă, între profesioniști. Fiecare rămâne obligat față de consumator, potrivit Legii nr. 363/2007 și celorlalte norme aplicabile.

PARTEA XI — GUVERNANȚA CODULUI

Art. 33. Versiune

Fiecare publicare poartă: emitent, dată, număr de versiune, mențiunea „autoreglementare, nu lege". Forma canonică este pagina HTML de pe Francizor.ro plus PDF-ul oficial.

Art. 34. Aderare

Membrii confirmă Codul în forma cerută de ARF. Se recomandă ca, în contractele noi, părțile să spună dacă și în ce măsură Codul este și obligație contractuală, ca să nu se confunde cele două planuri.

Art. 35. Modificare

Codul se actualizează la schimbări de lege și periodic. Se publică data și, la nevoie, reguli tranzitorii.

Art. 36. Interpretare

Interpretarea asociativă a ARF nu înlocuiește instanța. Se publică în formă generală.

Art. 37. Nulitate parțială

Dacă un articol cade, restul rămâne, în măsura permisă de lege.

ANEXA 1 — Notificare de dispută (model)

• Expeditor
• Destinatar
• Contract / unitate / teritoriu
• Data
• Faptele, în ordine
• Clauza sau obligația invocată
• Documente anexate
• Remediul cerut
• Termen de răspuns
• Persoana de negociere

Text recomandat: „Notificarea urmărește lămurirea amiabilă. Nu înseamnă renunțare la drepturi sau la termene legale."

ANEXA 2 — Înainte de mediere

• notificarea a fost trimisă;
• negocierea s-a încheiat sau părțile au trecut mai devreme, de comun acord;
• există consimțământ pentru mediere;
• mediatorul este autorizat (Legea nr. 192/2006);
• s-au verificat conflictele de interese;
• costurile sunt cunoscute înainte;
• contractul de mediere este semnat înainte de fond;
• mandatele sunt clare;
• confidențialitatea a fost explicată;
• termenele legale urgente sunt notate separat.

ANEXA 3 — Surse (numai drept și standarde profesionale)

• OG nr. 52/1997, cu modificările aduse prin Legea nr. 179/2019
• Legea nr. 287/2009 — Codul civil (buna-credință)
• Legea nr. 192/2006 — medierea
• Legea nr. 21/1996 — concurența
• OUG nr. 25/2019 — secrete comerciale
• Regulamentul (UE) 2016/679 — date personale
• Legea nr. 363/2007 — practici comerciale neloiale, unde este aplicabilă
• Ordinul nr. 1478/2019 — Registrul național de franciză
• Directiva 2008/52/CE — medierea în materie civilă și comercială
• Codul european de etică în franciză, ca referință de autoreglementare profesională europeană, fără a-l transforma în lege română