Fornetti România — angajamente privind prețurile și neconcurența în rețeaua de franciză (Consiliul Concurenței, Decizia nr. 65/2012)

Problema juridică

Ce probleme de concurență au ridicat clauzele și mecanismele aplicate în rețeaua de franciză Fornetti privind stabilirea și monitorizarea prețurilor de revânzare și neconcurența post-contractuală și prin ce angajamente au fost înlăturate preocupările Consiliului Concurenței?

Contextul speței

Fornetti România SRL deținea dreptul exclusiv de master-franciză pentru operarea rețelei Fornetti în România și avea, potrivit deciziei, aproximativ 603 beneficiari cu contracte de franciză pentru procesarea și comercializarea produselor de patiserie și panificație. Sistemul cuprindea furnizarea de produse semifinite congelate, utilizarea mărcii și a altor drepturi de proprietate intelectuală, transmiterea de know-how și servicii precum întreținerea tehnică și repararea utilajelor. Prin Ordinul președintelui Consiliului Concurenței nr. 291/31.05.2010 a fost declanșată din oficiu o investigație privind posibila încălcare a art. 5 alin. (1) din Legea concurenței în relațiile dintre Fornetti România și beneficiarii francizați din șase județe. Ordinul nr. 351/05.07.2010 a extins investigația asupra tuturor beneficiarilor francizați activi în România. Indiciile priveau comercializarea produselor finite la un preț stabilit de francizor, iar analiza a inclus clauzele contractuale, etichetele de preț, verificările efectuate prin reprezentanții tehnici zonali și obligațiile de neconcurență.

Ce au susținut părțile

Susțineri ale părților — nu constatări ale instanței.

La 2 martie 2011, Fornetti România a contactat din proprie inițiativă Consiliul Concurenței pentru inițierea discuțiilor privind angajamentele. Societatea a transmis o primă propunere la 27 martie 2012; după evaluarea preliminară și solicitarea de completări, a transmis la 3 iulie 2012 o variantă completată, bazată în principal pe modificarea sau eliminarea clauzelor care generaseră preocupările și pe acte adiționale pentru francizații existenți, respectiv o nouă versiune contractuală pentru cei viitori. După publicarea rezumatului, reprezentanți ai unor beneficiari ai sistemului au susținut că angajamentul master-francizorului era suficient pentru implementare la nivelul rețelei, fără angajamente distincte ale fiecărui beneficiar. Acestea sunt poziții procedurale și propuneri; analiza preocupărilor concurențiale aparține Consiliului Concurenței.

Ce a reținut autoritatea

Consiliul Concurenței a analizat relațiile verticale din sistemul de franciză Fornetti și a formulat preocupări concurențiale, fără ca dispozitivul Deciziei nr. 65/2012 să declare formal o încălcare.

1. 01 Autoritatea a descris clauze și practici susceptibile să limiteze libertatea beneficiarilor de a-și stabili prețurile, inclusiv obligații contractuale anterioare, etichete pretipărite și mecanisme prin care prețuri prezentate ca maxime sau recomandate puteau funcționa în fapt ca prețuri fixe.
2. 02 A constatat existența unor clauze care permiteau verificarea permanentă a condițiilor de comercializare și a analizat modul în care reprezentanții tehnici zonali, fișele de constatare și imprimarea prețului puteau întări mecanismele directe sau indirecte de stabilire a prețului.
3. 03 Contractele conțineau obligații de exclusivitate și neconcurență pe durata lor și pentru doi ani după încetare. Preocuparea identificată privea în special neconcurența post-contractuală, în raport cu condițiile și limita de un an din cadrul european aplicabil atunci.
4. 04 Consiliul a apreciat că angajamentele completate erau suficiente, corespunzătoare și necesare pentru înlăturarea problemelor identificate, restabilirea mediului concurențial și stimularea concurenței intramarcă.
5. 05 Evaluarea a avut în vedere caracterul direct de franciză al acordurilor, know-how-ul substanțial și indispensabil, serviciile și drepturile de proprietate intelectuală, poziția Fornetti România ca master-francizor și posibilitatea implementării unitare în toate punctele rețelei.

Soluția

Prin articolele 1–5, Consiliul Concurenței a făcut obligatorii angajamentele din Anexa 1, a acordat maximum trei luni de la comunicare pentru implementarea lor, a închis investigația și a prevăzut aprobarea ulterioară a mandatarului și monitorizarea angajamentelor timp de trei ani, cu posibilitatea reducerii perioadei cu un an. Angajamentele prevăd libertatea deplină a fiecărui beneficiar francizat de a stabili prețul produselor finite, fără aprobarea prealabilă, limitarea, restricționarea ori verificarea ulterioară din partea Fornetti; reformularea clauzei privind prețul maximal; acte adiționale pentru contractele existente și o nouă versiune pentru contractele viitoare; eliminarea etichetelor pretipărite; eliminarea mecanismelor contractuale, bilaterale sau sancționatorii de verificare/control al prețurilor și a referirilor la preț din fișele reprezentanților zonali. Campaniile comune de promovare sau introducere a produselor noi puteau utiliza un preț maximal și monitorizare internă în condiții strict delimitate, pentru cel mult șase săptămâni. Durata neconcurenței post-contractuale urma să fie redusă de la doi ani la un an. Decizia putea fi atacată în 30 de zile și urma să fie publicată. Dispozitivul nu declară formal o încălcare și nu aplică Fornetti nicio amendă; referirea la 0,5–10% privește numai sancțiunea posibilă pentru neîndeplinirea ulterioară a obligațiilor impuse.

De ce contează în franciză

Surse și nivel de documentare

Nivel de documentare: A — Sursă primară verificată.

Ce nu putem concluziona

Textul oficial integral al Deciziei nr. 65/31.10.2012 este disponibil și a fost verificat pe toate cele 19 pagini, inclusiv dispozitivul și Anexa 1. Cifra de aproximativ 603 de beneficiari francizați este cifra contemporană menționată de decizie; cifrele din publicații ulterioare nu o înlocuiesc. Actul este o decizie administrativă de acceptare a angajamentelor, nu o hotărâre judecătorească într-un litigiu civil de franciză. Dispozitivul nu declară formal săvârșirea unei încălcări și nu aplică Fornetti o amendă. Mențiunea amenzii de 0,5–10% privește o posibilă neîndeplinire viitoare a obligațiilor. Decizia aplică Legea concurenței și cadrul european relevante în 2012; concluziile sale nu trebuie generalizate automat la dreptul actual. Articolul 6 permitea contestarea la Curtea de Apel București în 30 de zile de la comunicare, însă în această cercetare nu a fost stabilit rezultatul unei eventuale căi de atac, astfel că statutul procedural rămâne necunoscut. Dreptul exclusiv de master-franciză pentru România nu este prezentat drept o constatare de restricție teritorială.