Unitatea-pilot în franciză: ce este, cât timp trebuie operată și de ce este obligatorie prin lege

Răspuns direct

În România, înainte de debutul rețelei de franciză, francizorul trebuie să opereze eficient conceptul de afaceri timp de cel puțin un an, în minimum o unitate-pilot.

Unitatea-pilot este, potrivit O.G. nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, echivalentul unui prototip. Rolul său este să permită testarea sistemului de franciză și a infrastructurii acestuia, definitivarea formulei de afaceri și dezvoltarea programului de franciză, a instruirii și a operațiunilor zilnice.

Temeiurile juridice principale sunt art. 1 alin. (2) lit. e), art. 1 alin. (5) și art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 52/1997, în forma modificată prin Legea nr. 179/2019.

Pe scurt

ÎntrebareRăspuns
Ce este unitatea-pilot? | Prototipul în care este testată și definitivată formula de afaceri
Este obligatorie în România? | Da, înainte de debutul rețelei de franciză
Câte unități-pilot sunt necesare? | Minimum una
Cât timp trebuie operat conceptul? | Cel puțin un an
Cine trebuie să demonstreze testarea conceptului? | Francizorul
Ce trebuie demonstrat? | Aplicarea concretă a cunoștințelor și operarea eficientă a conceptului
Trebuie menționată în DDI? | DDI trebuie să conțină informații cu privire la unitatea-pilot

Ce este unitatea-pilot?

O idee de afaceri nu este automat un sistem de franciză.

Înainte ca un concept să fie transmis altor antreprenori sub forma unei francize, el trebuie testat în condiții reale. În această etapă intervine unitatea-pilot.

O.G. nr. 52/1997 definește unitatea-pilot ca fiind echivalentul unui prototip și îi atribuie rolul de a testa sistemul de franciză și infrastructura acestuia, de a contribui la proiectarea programului de franciză și la elaborarea manualelor de instruire și a operațiunilor zilnice.

Separat, legea stabilește că francizorul trebuie să demonstreze aplicarea concretă a cunoștințelor sale în cadrul unei unități-pilot, ale cărei obiective principale sunt testarea și definitivarea formulei de afaceri.

Diferența este importantă:

ideea de afaceri reprezintă ceea ce antreprenorul intenționează să construiască;

unitatea-pilot reprezintă mediul în care conceptul este pus efectiv în practică și testat;

sistemul de franciză este formula care urmează să fie transmisă și replicată de francizați.

Cât timp trebuie operată unitatea-pilot?

Regula prevăzută de art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 52/1997 este clară:

„Până la debutul rețelei sale de franciză, francizorul va opera eficient un concept de afaceri, pentru o perioadă de cel puțin un an, în minimum o unitate-pilot.”

Prin urmare, legea stabilește trei elemente cumulative:

1. testarea trebuie realizată înainte de debutul rețelei de franciză;
2. perioada trebuie să fie de cel puțin un an;
3. conceptul trebuie operat în minimum o unitate-pilot.

Pragul de un an nu trebuie confundat cu simpla existență juridică a unei societăți sau cu perioada trecută de la înregistrarea unei mărci.

Relevantă este operarea efectivă a conceptului de afaceri.

Ce înseamnă „operat eficient”?

O.G. nr. 52/1997 utilizează expres sintagma „va opera eficient”, dar nu stabilește în același articol o formulă financiară sau un prag numeric prin care eficiența să fie măsurată.

De aceea, nu este corect să reducem automat „operarea eficientă” la existența unui anumit nivel de profit.

Din perspectiva funcției atribuite de lege unității-pilot, testarea ar trebui să permită francizorului să obțină experiența practică necesară pentru definitivarea formulei de afaceri și pentru structurarea sistemului care urmează să fie transmis francizaților.

În practică, pot deveni relevante elemente precum procesele operaționale, costurile, aprovizionarea, organizarea personalului, relația cu clienții, instruirea, standardele de calitate, infrastructura tehnică și problemele întâlnite în exploatarea efectivă a conceptului.

Important: legea nu stabilește un anumit procent de profit drept condiție a unității-pilot.

De ce este importantă unitatea-pilot?

Unitatea-pilot separă o idee de afaceri de un concept testat în practică.

Pentru viitorul francizat, această diferență este esențială. El nu cumpără doar dreptul de a utiliza o marcă. Într-o relație de franciză primește acces la un concept, know-how, metode și proceduri pe care trebuie să le poată aplica în propria unitate.

Unitatea-pilot permite francizorului să testeze formula înainte ca riscul replicării să fie transferat către membrii rețelei.

Aceasta nu înseamnă că existența unei unități-pilot garantează succesul viitorului francizat. Performanța unei unități depinde de numeroși factori: locație, management, capital, cerere locală, costuri, personal și condițiile pieței.

Unitatea-pilot demonstrează testarea conceptului; nu reprezintă o garanție a profitabilității viitoare.

Unitatea-pilot și Documentul de Dezvăluire de Informații

Legătura dintre unitatea-pilot și etapa precontractuală este prevăzută chiar de O.G. nr. 52/1997.

Art. 2 alin. (3) stabilește informațiile pe care francizorul trebuie să le furnizeze potențialului francizat prin Documentul de Dezvăluire de Informații, iar lit. g) se referă la informațiile privind unitatea-pilot.

Pentru un potențial francizat, acesta este unul dintre punctele care merită analizate înainte de semnarea contractului.

Existența unei mențiuni în document nu trebuie confundată însă cu o verificare independentă a tuturor afirmațiilor făcute de francizor.

Ce poate verifica un potențial francizat?

Înainte de semnarea contractului, viitorul francizat poate solicita clarificări și documente care să permită înțelegerea modului în care conceptul a fost testat.

Printre întrebările utile se numără:

• Unde a funcționat unitatea-pilot?
• În ce perioadă a fost operată?
• De când funcționează efectiv conceptul?
• Ce elemente ale sistemului au fost testate?
• Ce proceduri au rezultat din experiența unității-pilot?
• Cum a contribuit testarea la elaborarea manualelor operaționale?
• Unitatea mai funcționează și poate fi vizitată?
• Ce informații despre unitatea-pilot sunt prezentate în Documentul de Dezvăluire de Informații?

Un răspuns documentat este mai relevant decât simpla afirmație că „afacerea a fost testată”.

Unitatea-pilot și standardele europene de franciză

Principiul testării conceptului înainte de extinderea prin franciză există și la nivelul standardelor europene de bune practici.

Codul European de Etică pentru Franciză prevede, în cadrul obligațiilor francizorului, operarea cu succes a conceptului de afaceri în piața relevantă timp de cel puțin un an și în cel puțin o unitate-pilot înainte de lansarea rețelei în acea piață.

Codul definește, de asemenea, know-how-ul prin raportare la informații practice rezultate din experiența și testarea francizorului.

Există astfel o legătură directă între:

experiență → testare → know-how → proceduri → replicarea conceptului prin franciză.

În România, principiul testării conceptului are suplimentar un fundament expres în legislația națională.

Ce ne spune jurisprudența europeană despre know-how?

O hotărâre fundamentală pentru înțelegerea juridică a francizei în dreptul Uniunii Europene este cauza Pronuptia de Paris GmbH v. Pronuptia de Paris Irmgard Schillgallis, C-161/84, soluționată de Curtea de Justiție la 28 ianuarie 1986.

Cauza nu stabilește obligația românească privind existența unei unități-pilot și nu trebuie prezentată ca sursă a pragului de un an.

Importanța sa este alta: Curtea a analizat particularitățile sistemelor de franciză și necesitatea protejării know-how-ului și a identității și reputației rețelei.

Această jurisprudență ajută la înțelegerea motivului pentru care existența unui know-how real și transmisibil este fundamentală într-un sistem de franciză.

Ce nu demonstrează unitatea-pilot?

Existența unei unități-pilot este importantă, dar nu trebuie interpretată excesiv.

Unitatea-pilot nu demonstrează automat că:

• fiecare viitor francizat va fi profitabil;
• conceptul va funcționa identic în orice oraș;
• orice locație este potrivită;
• estimările financiare se vor realiza;
• investiția este lipsită de risc;
• francizorul poate garanta succesul comercial al francizatului.

Unitatea-pilot demonstrează în primul rând că formula de afaceri a trecut printr-o etapă de aplicare și testare practică.

Pentru o decizie de investiție sunt necesare și alte verificări: investiția inițială, costurile recurente, istoricul francizorului, situația financiară, marca, litigiile, obligațiile contractuale, teritoriul și ipotezele economice ale viitoarei unități.

Dar francizele digitale?

O.G. nr. 52/1997 nu stabilește un regim distinct al „unității-pilot digitale”.

De aceea, nu este prudent să afirmăm că orice platformă online constituie automat o unitate-pilot.

Pentru un concept predominant digital, analiza trebuie să pornească de la funcția legală a unității-pilot: aplicarea concretă a cunoștințelor, testarea sistemului și infrastructurii și definitivarea formulei de afaceri.

Încadrarea unei anumite implementări digitale ca unitate-pilot trebuie evaluată în funcție de circumstanțele concrete.

Dar o franciză internațională care intră în România?

Și această situație necesită o analiză separată.

Existența unei rețele sau a unor unități testate într-o altă țară poate furniza dovezi importante privind experiența și funcționarea conceptului. Totuși, nu trebuie presupus automat că rezultatele unei piețe sunt identice cu cele din România.

Reglementările, costurile, comportamentul consumatorilor, forța de muncă, fiscalitatea, aprovizionarea și concurența pot fi diferite.

În cazul unei francize internaționale, potențialul francizat ar trebui să verifice atât istoricul conceptului, cât și modul în care acesta a fost adaptat pentru piața pe care urmează să opereze.

Notă editorială: Acest material are caracter general, informativ și educativ. Nu reprezintă consultanță juridică și nu substituie analiza unui caz concret de către un profesionist calificat.

Publicat de Asociația Română de Franciză (ARF) — Francizor.ro