Dreptul concurenței în franciză: ce trebuie să știe orice rețea despre prețurile de revânzare

Notă editorială: Singura sursă factuală utilizată pentru acest articol este comunicatul oficial al Consiliului Concurenței, transmis redacției. Nu au fost utilizate articole de presă, bloguri sau alte publicații pentru fundamentarea faptelor. Orice element care nu apare în comunicatul oficial este semnalat explicit ca fiind neconfirmat public, fără a fi dedus sau presupus.

Introducere

Franciza este, prin natura ei juridică, un model de dezvoltare comercială bazat pe transferul unui concept de afaceri, al unei mărci și al unui know-how, în schimbul respectării de către francizat a standardelor rețelei și a plății unor redevențe. Este un model recunoscut și încurajat atât la nivel european, cât și în România, iar dreptul concurenței nu contestă legitimitatea sa. Ceea ce reglementează dreptul concurenței este limita până la care standardizarea unei rețele de franciză poate merge, fără a se transforma într-o restrângere nepermisă a libertății comerciale a francizatului.

Această întrebare — unde se termină standardizarea legitimă a conceptului de franciză și unde începe controlul nepermis al politicii comerciale — este una structurală pentru orice rețea, indiferent de domeniul de activitate, de vechimea sau de dimensiunea acesteia. Ea nu ține de un eveniment izolat, ci de arhitectura juridică a relației francizor–francizat, așa cum este stabilită prin dreptul european al concurenței și prin legislația națională.

Ca punct de plecare pentru această analiză, articolul folosește o decizie recentă a Consiliului Concurenței privind o rețea de franciză din sectorul distribuției de piese și accesorii auto. Cazul concret este tratat exclusiv ca ilustrare a principiilor explicate mai jos — obiectivul articolului nu este relatarea evenimentului, ci construirea unei resurse de referință, valabilă indiferent de evoluția ulterioară a acestui caz, pe care francizorii, francizații, consultanții, avocații și mediul academic o pot consulta ori de câte ori evaluează conformitatea unei rețele de franciză cu dreptul concurenței.

Articolul este structurat astfel încât cititorul să poată distinge, în orice moment, între FAPTE — informațiile provenite exclusiv din comunicatul oficial al Consiliului Concurenței, transmis redacției — și ANALIZĂ FRANCIZOR.RO — interpretarea editorială, explicațiile juridice și recomandările de bune practici formulate de redacție pe baza legislației și doctrinei relevante.

Precizare privind sursele. Singura sursă factuală utilizată pentru acest articol este comunicatul oficial al Consiliului Concurenței, transmis redacției. Nu au fost utilizate articole de presă, bloguri sau alte publicații pentru fundamentarea faptelor. Orice element care nu apare în comunicatul oficial este semnalat explicit ca fiind neconfirmat public, fără a fi dedus sau presupus.

Ce spune documentul oficial

(Secțiune exclusiv FAPTE, redate fidel din comunicatul oficial al Consiliului Concurenței, iulie 2026 — cazul care ilustrează analiza de mai jos)

Potrivit comunicatului oficial al Consiliului Concurenței:

• Consiliul Concurenței a sancționat compania Euro Parts Distribution SRL și 15 francizați din cadrul rețelelor de franciză epiesa.ro și targuldepiese.ro, cu amenzi în valoare totală de 4.492.514 lei (aproximativ 881.144 euro).
• Sancțiunea a fost aplicată pentru stabilirea prețurilor de revânzare a pieselor și accesoriilor pentru autovehicule.
• În urma investigației, autoritatea de concurență a constatat că, în perioada 2018–2023, francizații și-au asumat, prin intermediul unor clauze anticoncurențiale din contracte, să vândă în magazinele fizice piese și accesorii pentru autovehicule la prețurile afișate pe site-urile epiesa.ro și targuldepiese.ro, deținute de francizorul Euro Parts Distribution.
• Președintele Consiliului Concurenței, Bogdan Chirițoiu, a declarat: „Decizia marchează o etapă importantă în practica autorității, fiind una dintre primele sancțiuni aplicate în România în urma unei investigații privind funcționarea unui sistem de franciză. Deși franciza este un model legitim de dezvoltare comercială și presupune existența unor reguli comune privind identitatea și funcționarea rețelei, aceasta nu poate justifica restrângerea concurenței prin impunerea prețurilor de revânzare."
• Investigația face parte dintr-o analiză mai amplă desfășurată de Consiliul Concurenței asupra mai multor sisteme de franciză din România, în vederea verificării respectării regulilor de concurență.
• Comunicatul reamintește că Legea concurenței interzice orice înțelegeri între companii și practici concertate care împiedică, restrâng sau denaturează concurența pe piața românească — fără a cita, în textul comunicatului, articolele exacte din legislație.
• Consiliul Concurenței încurajează companiile implicate în fapte anticoncurențiale să contacteze autoritatea, menționând că acestea pot beneficia de imunitate sau de reduceri substanțiale ale amenzilor.
• Decizia Consiliului Concurenței va fi publicată pe pagina web a instituției, după eliminarea informațiilor confidențiale.
• Comunicatul este datat iulie 2026.

Ce nu este public la momentul redactării

Comunicatul oficial pus la dispoziția redacției nu conține următoarele informații, care nu au fost, prin urmare, incluse ca fapte în acest articol:

• textul integral al deciziei și motivarea juridică detaliată;
• articolele exacte de lege sau de drept european invocate în decizie (de exemplu, dispoziția specifică din Legea concurenței nr. 21/1996 sau, după caz, din dreptul european);
• criteriile de individualizare a cuantumului amenzii pentru fiecare dintre cele 16 entități sancționate (francizorul și cei 15 francizați);
• dacă vreuna dintre companiile implicate a solicitat sau a beneficiat de imunitate ori de reducerea amenzii, în cadrul programului de clemență menționat generic în comunicat;
• dacă decizia a fost sau va fi contestată în instanță de către vreuna dintre părțile sancționate;
• detalii privind definirea pieței relevante sau metodologia de calcul a amenzilor.

Francizor.ro va actualiza această analiză de îndată ce decizia integrală va fi publicată pe pagina oficială a Consiliului Concurenței. Cadrul juridic explicat în continuare rămâne însă valabil independent de această actualizare, fiind stabilit prin legislație și nu prin decizia în sine.

Context juridic

(Secțiune ANALIZĂ FRANCIZOR.RO — explicații juridice generale, fundamentate pe legislație și doctrină, fără a modifica sau completa faptele de mai sus)

Cadrul juridic aplicabil relațiilor dintre francizor și francizat, atât la nivel european, cât și la nivel național, este format din:

• Articolul 101 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care interzice acordurile între întreprinderi, deciziile asociațiilor de întreprinderi și practicile concertate care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenței pe piața internă;
• Regulamentul (UE) 2022/720 al Comisiei Europene privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) TFUE categoriilor de acorduri verticale și practici concertate — cunoscut drept Vertical Block Exemption Regulation (VBER);
• Ghidul Comisiei Europene privind restricțiile verticale (Vertical Guidelines), care însoțește VBER și explică modul de interpretare și aplicare a regulilor pentru practicieni;
• Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, care transpune la nivel național principiile dreptului european al concurenței și este aplicată de Consiliul Concurenței.

VBER instituie o prezumție de legalitate pentru majoritatea acordurilor verticale — inclusiv contractele de franciză — atât timp cât cotele de piață ale părților implicate nu depășesc pragurile stabilite prin regulament și acordul nu conține așa-numitele restricții grave (hardcore restrictions). Fixarea prețurilor de revânzare (resale price maintenance – RPM) se regăsește, în mod constant, în categoria restricțiilor grave prevăzute de VBER, ceea ce înseamnă că, în principiu, un astfel de acord nu poate beneficia de exceptarea pe categorii oferită de regulament, indiferent de cotele de piață ale părților.

Este important de subliniat, din perspectiva prezumției de legalitate, că orice decizie a Consiliului Concurenței poate fi contestată în instanță, la Curtea de Apel București, în condițiile prevăzute de Legea concurenței nr. 21/1996. Comunicatul oficial pus la dispoziția redacției nu precizează dacă o astfel de cale de atac a fost sau va fi exercitată în acest caz. Prin urmare, acest articol nu tratează situația ca fiind definitivă sub aspect procedural și se limitează la a explica, cu valoare educațională, cadrul legal general aplicabil unor situații de acest tip — un cadru care rămâne relevant pentru orice rețea de franciză, independent de acest caz particular.

Analiza francizor.ro

(Secțiune ANALIZĂ FRANCIZOR.RO)

Elementul central al comunicatului oficial, din perspectiva francizor.ro, este descrierea unui mecanism contractual: francizații și-ar fi asumat, prin clauze contractuale, să vândă în magazinele fizice la prețurile afișate pe platformele online deținute de francizor. Indiferent de rațiunea comercială care ar fi putut sta la baza unei asemenea clauze — de exemplu, dorința de a asigura o experiență de preț unitară pentru consumator între canalul online și cel fizic — un mecanism care leagă în mod obligatoriu prețul de vânzare din magazinul fizic de prețul stabilit unilateral de francizor elimină, în esență, libertatea comercială a francizatului de a-și stabili propriul preț de vânzare.

Această observație este relevantă pentru întreaga piață a francizei, dincolo de sectorul specific vizat de comunicat, deoarece multe rețele de franciză operează simultan canale de vânzare online (adesea administrate central de francizor) și rețele de magazine fizice (operate de francizați). Coordonarea dintre aceste canale este firească și, în multe privințe, necesară pentru coerența brandului — însă coordonarea trebuie să rămână la nivelul standardelor de brand și al experienței clientului, nu la nivelul obligației contractuale de a practica un preț identic.

Declarația președintelui Consiliului Concurenței, citată în secțiunea de fapte, confirmă exact această distincție: franciza este recunoscută explicit drept „un model legitim de dezvoltare comercială" care „presupune existența unor reguli comune privind identitatea și funcționarea rețelei" — însă aceste reguli comune nu se pot extinde la impunerea prețurilor de revânzare. Autoritatea de concurență nu contestă, așadar, legitimitatea francizei ca model de afaceri, ci delimitează zona standardizării permise de zona politicii comerciale, care rămâne la latitudinea fiecărui francizat.

Faptul, comunicat oficial, că investigația face parte dintr-o analiză mai amplă a Consiliului Concurenței asupra mai multor sisteme de franciză din România, arată că autoritatea tratează sectorul francizei ca zonă de interes sectorial pentru verificarea conformității cu regulile de concurență. Pentru orice rețea de franciză din România, acest context este un argument suficient pentru o revizuire periodică, proactivă, a documentației contractuale — indiferent dacă rețeaua respectivă a fost sau nu vizată de vreo investigație.

Implicații pentru francizori

• Revizuirea clauzelor privind prețul de vânzare. Orice clauză contractuală care leagă, direct sau indirect, prețul de vânzare al francizatului de un preț stabilit sau afișat de francizor (inclusiv pe un canal online controlat de francizor) merită o evaluare juridică înainte de a fi menținută sau introdusă în contractele-cadru.
• Distincția dintre coordonarea de brand și coordonarea comercială. Standardizarea vizuală, operațională și de calitate a rețelei este legitimă și recomandată; standardizarea prețului final de vânzare către consumator nu este.
• Gestionarea relației dintre canalul online și rețeaua de francizați. Rețelele care operează simultan vânzare online centralizată și magazine fizice francizate beneficiază de o atenție sporită acordată modului în care comunică prețurile către francizați — o comunicare cu titlu de recomandare este permisă; o obligație contractuală sau o practică ce elimină libertatea reală de stabilire a prețului nu este.
• Documentarea caracterului neobligatoriu al recomandărilor de preț. Francizorii care doresc să comunice prețuri de vânzare recomandate ar trebui să se asigure că această practică este documentată clar ca fiind neobligatorie, atât în contract, cât și în comunicarea operațională curentă cu francizații.

Implicații pentru francizați

• Francizatul rămâne, ca regulă generală, un operator economic independent din punct de vedere al politicii comerciale, chiar și în cadrul unei rețele standardizate. Libertatea de a stabili prețul final de vânzare este un element central al acestei independențe.
• O clauză contractuală care obligă francizatul să practice un preț identic cu cel afișat de francizor poate ridica întrebări legitime de conformitate, indiferent de justificarea comercială invocată.
• Francizații care identifică în propriile contracte clauze similare celor descrise în comunicat au la dispoziție calea unei evaluări juridice independente și, dacă este cazul, a unui dialog cu francizorul pentru revizuirea contractului.
• Participarea la o rețea de franciză nu presupune renunțarea la protecția oferită de dreptul concurenței — francizatul beneficiază de aceleași garanții legale ca orice alt operator economic activ pe piața românească.

Context european și bune practici

La nivel european, tratamentul RPM în relațiile de franciză este stabilit prin VBER și prin Ghidul Comisiei Europene privind restricțiile verticale. Aceste documente clasifică fixarea prețurilor de revânzare drept restricție gravă, ceea ce înseamnă că prezumția de legalitate oferită de exceptarea pe categorii nu se aplică unor astfel de clauze, indiferent de dimensiunea rețelei sau de cota de piață a francizorului.

Bunele practici europene în materie de conformitate pentru rețelele de franciză includ, în mod constant:

• utilizarea exclusivă a prețurilor de vânzare recomandate, comunicate expres ca fiind neobligatorii;
• separarea clară, în documentația internă a rețelei, între standardele de brand (obligatorii) și recomandările comerciale (neobligatorii);
• limitarea schimbului de informații comerciale sensibile între francizor și francizați la ceea ce este strict necesar pentru transferul de know-how și pentru operarea rețelei;
• instruirea periodică a echipelor de dezvoltare a rețelei cu privire la limitele dreptului concurenței aplicabil acordurilor verticale.

Această abordare este consecventă la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, unde legislațiile naționale de concurență sunt armonizate cu art. 101 TFUE și cu regulile VBER, autoritățile naționale de concurență aplicând, în esență, aceleași principii în evaluarea acordurilor verticale din franciză.

Diferența dintre standardizarea rețelei și controlul politicii comerciale

Aspect	Standardizarea rețelei (permisă)	Controlul politicii comerciale (nepermis)
Obiect	Identitatea de brand, know-how-ul, calitatea, experiența clientului	Prețul final de vânzare către consumator
Instrument tipic	Manual operațional, audit de calitate, training, standarde de amenajare	Clauze care obligă la un preț fix sau minim de revânzare
Temei juridic	Protecție legitimă a conceptului de franciză, know-how și proprietate intelectuală	Poate constitui restricție gravă (hardcore restriction) potrivit VBER
Efect asupra francizatului	Nu afectează libertatea comercială a francizatului	Elimină libertatea francizatului de a stabili prețul de vânzare
Ilustrare din cazul analizat	—	Mecanism contractual descris în comunicat: vânzare la prețul afișat pe platforma online a francizorului

Această distincție este exact cea evidențiată, la nivel de principiu, de declarația președintelui Consiliului Concurenței citată în secțiunea de fapte: franciza presupune „reguli comune privind identitatea și funcționarea rețelei", dar acestea nu se pot extinde la impunerea prețurilor de revânzare.

Ce NU trebuie să facă un francizor

• impunerea de prețuri fixe sau minime de revânzare către francizați, sub orice formă contractuală sau operațională;
• coordonarea politicilor comerciale ale francizaților dincolo de standardele de brand;
• schimbul de informații comercial sensibile (prețuri viitoare, marje, strategii comerciale individuale) între francizor și francizați, dincolo de ce este necesar pentru operarea rețelei;
• limitările nepermise ale teritoriului sau ale clientelei cărora un francizat le poate vinde, peste ce este permis prin VBER.

Ce poate face legal

• prețuri de vânzare recomandate, comunicate expres ca fiind neobligatorii, cu libertate reală a francizatului de a practica un alt preț;
• manualul operațional și standardele de operare, ca parte a know-how-ului transferat;
• audit și control de conformitate privind respectarea standardelor de brand și de calitate;
• programe de formare (training) pentru transferul continuu de know-how;
• protecția brandului și a proprietății intelectuale, inclusiv prin clauze privind utilizarea mărcii și a elementelor de identitate vizuală;
• controlul calității produselor și serviciilor, inclusiv prin liste de furnizori agreați.

Checklist de conformitate

• Contractul-cadru distinge clar între prețuri recomandate și prețuri obligatorii
• Nicio clauză nu leagă prețul din magazinul fizic de prețul afișat pe canalul online al francizorului
• Politicile de discount și promoții rămân la latitudinea fiecărui francizat
• Schimbul de informații comerciale e limitat la know-how și operare, nu la coordonarea prețurilor
• Clauzele de neconcurență/exclusivitate teritorială respectă pragurile VBER
• Manualul operațional e revizuit periodic de o funcție juridică/compliance
• Comunicarea prețurilor recomandate e documentată explicit ca neobligatorie
• Rețeaua are un canal intern de raportare pentru practici comerciale neclare
• Contractele-cadru sunt revizuite juridic la fiecare actualizare semnificativă

Recomandări practice

1. Audit juridic periodic al contractului-cadru, cu accent pe clauzele de preț și pe relația canal online–rețea fizică.
2. Formarea juridică a echipelor de dezvoltare a rețelei, nu doar a departamentului juridic.
3. Separarea documentată între standardele de brand obligatorii și recomandările comerciale neobligatorii.
4. Revizuirea comunicării interne privind prețurile, pentru a elimina formulări interpretabile drept obligație contractuală.
5. Documentarea autonomiei comerciale reale a fiecărui francizat.

Perspective ARF

Poziția Asociației Române de Franciză

Asociația Română de Franciză promovează dezvoltarea sustenabilă a sistemelor de franciză din România prin buna guvernanță, conformitatea juridică și profesionalizarea continuă a rețelelor. O rețea de franciză performantă se bazează pe transferul de know-how, standardizarea proceselor și protejarea identității brandului, respectând în același timp regulile dreptului concurenței.

Conformitatea juridică nu reprezintă doar o obligație legală, ci un element esențial al sustenabilității și credibilității unei rețele moderne de franciză. În această calitate, ARF recomandă tuturor membrilor și partenerilor săi o revizuire periodică a documentației contractuale, în special a clauzelor referitoare la politica comercială și la prețurile de revânzare, ca parte a unei culturi organizaționale orientate spre prevenție și bune practici.

Concluzii

• Distincția dintre standardizarea legitimă a rețelei și controlul politicii comerciale a francizatului rămâne criteriul central al oricărei revizuiri contractuale, indiferent de domeniul de activitate al rețelei.
• Conformitatea juridică proactivă — revizuire contractuală periodică, formare juridică internă, audit — este, ca principiu de guvernanță, mai eficientă decât gestionarea ulterioară a unei eventuale sancțiuni.
• Rețelele care operează simultan canale online și magazine fizice francizate beneficiază de o atenție specială acordată modului în care comunică prețurile către francizați.
• Profesionalizarea sistemelor de franciză din România trece, printre altele, prin alinierea documentației contractuale la principiile dreptului european al concurenței.
• Conformitatea cu dreptul concurenței consolidează, pe termen lung, încrederea în sistemul de franciză — în relația cu francizații, cu consumatorii și cu autoritățile.

Francizor.ro va continua să monitorizeze publicarea integrală a deciziei Consiliului Concurenței și va actualiza această analiză pe măsură ce informații suplimentare oficiale devin disponibile. Cadrul juridic și recomandările de conformitate prezentate aici rămân, însă, un reper valabil pentru orice rețea de franciză, independent de acest calendar.

Întrebări frecvente

Ce este fixarea prețurilor de revânzare (RPM)?

Practica prin care un furnizor sau francizor impune cumpărătorului sau francizatului un preț fix sau minim de revânzare către consumatorul final, limitându-i libertatea de a-și stabili propriul preț.

De ce este RPM tratată, în principiu, ca restricție gravă în dreptul european al concurenței?

Pentru că afectează un parametru esențial al concurenței — prețul — între operatori economici formal independenți dintr-o rețea de distribuție. VBER include RPM în categoria restricțiilor pentru care exceptarea pe categorii nu se aplică, în mod normal, indiferent de cota de piață a părților.

Prețurile de vânzare recomandate sunt interzise?

Nu, potrivit VBER prețurile de vânzare recomandate rămân, în principiu, permise, cu condiția ca acestea să fie cu adevărat neobligatorii pentru francizat.

Ce este VBER și de ce este relevant pentru franciză?

VBER este Regulamentul (UE) 2022/720 al Comisiei Europene, care instituie o exceptare pe categorii pentru majoritatea acordurilor verticale, inclusiv contractele de franciză, cu excepția restricțiilor grave precum RPM.

Poate un francizor să impună standarde stricte fără să încalce dreptul concurenței?

Standardele privind identitatea de brand, calitatea produselor, manualul operațional și protecția know-how-ului sunt, ca regulă generală, instrumente legitime ale relației de franciză, în măsura în care nu au ca efect controlul politicii comerciale a francizatului, în special al prețului de vânzare.

Comunicatul Consiliului Concurenței precizează dacă decizia menționată în acest articol poate fi contestată?

Comunicatul pus la dispoziția redacției nu conține informații despre exercitarea unei căi de atac în acest caz specific. În general, potrivit Legii concurenței nr. 21/1996, deciziile Consiliului Concurenței pot fi contestate în instanță, la Curtea de Apel București, iar acest articol nu tratează cazul ca fiind definitiv sub aspect procedural.

Ce înseamnă mențiunea din comunicat privind imunitatea sau reducerea amenzilor?

Comunicatul menționează, la nivel general, că firmele implicate în practici anticoncurențiale sunt încurajate să contacteze autoritatea, putând beneficia de imunitate sau reduceri ale amenzilor, în cadrul unui program de clemență. Comunicatul nu precizează dacă acest mecanism a fost solicitat sau aplicat în cazul de față, iar articolul nu face nicio presupunere în acest sens.

Cum poate o rețea de franciză să prevină riscuri de conformitate similare celor descrise în comunicat?

Printr-un program de conformitate structurat: revizuirea periodică a contractului-cadru, separarea clară între standardele de brand obligatorii și recomandările comerciale neobligatorii, limitarea schimbului de informații comerciale sensibile și audit juridic periodic al documentației.

Care este diferența dintre coordonarea de brand și coordonarea prețurilor într-o rețea de franciză?

Coordonarea de brand vizează identitatea vizuală, calitatea și experiența clientului și este, ca regulă generală, permisă; coordonarea prețurilor vizează politica comercială a francizatului și, atunci când elimină libertatea acestuia de a stabili prețul de vânzare, poate constitui o restricție gravă potrivit VBER.

Notă editorială: Acest material are caracter exclusiv informativ și educațional și nu reprezintă consultanță juridică, fiscală sau comercială. Analiza francizor.ro se bazează pe documentele oficiale disponibile la data publicării și pe cadrul legislativ aplicabil. Pentru situații concrete recomandăm consultarea unui avocat sau a unui specialist calificat.