Marca în franciză: protecția juridică și drepturile de utilizare

1. Introducere

Articolul de bază al Bibliotecii a stabilit deja distincția conceptuală dintre franciză și o simplă licențiere de marcă: elementul care lipsește dintr-o licență izolată este sistemul, nu marca. Ce nu am tratat până acum este marca însăși, ca obiect de proprietate intelectuală — cum se protejează juridic, prin ce mecanism legal exact francizatul primește dreptul de a o folosi, și ce riscuri specifice acestui mecanism nu sunt vizibile în contractul de franciză, dar sunt reale.

Acest articol nu reia distincția conceptuală franciză/licențiere, deja tratată în articolul de bază — tratează marca prin prisma Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, cadrul legal distinct de OG nr. 52/1997, care guvernează efectiv acest activ.

2. Definiție clară

O marcă înregistrată este un semn distinctiv (denumire, logo, combinație a acestora) protejat juridic prin înregistrare la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) sau, la nivel unional, la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO). Ce nu este marca, în acest context: nu este orice denumire comercială folosită public — o denumire folosită fără înregistrare poate beneficia de o protecție limitată, prin dreptul concurenței neloiale, dar nu de dreptul exclusiv pe care înregistrarea îl conferă (art. 39 din Legea nr. 84/1998).

În franciză, francizatul nu devine niciodată proprietar al mărcii — primește un drept de utilizare transmis printr-un mecanism legal specific, distinct de contractul de franciză însuși: licența de marcă, discutată la Secțiunea 4.

3. Drepturile exclusive conferite de înregistrare

Înregistrarea conferă titularului un drept exclusiv asupra mărcii (art. 39 din Legea nr. 84/1998): acesta poate interzice terților utilizarea, fără acordul său, a unui semn identic pentru produse sau servicii identice, a unui semn asemănător care generează risc de confuzie, sau a unui semn identic ori asemănător cu o marcă de renume, folosit fără motiv justificat. Acest drept exclusiv este exact ceea ce face marca un activ transmisibil și protejabil — fără el, „marca" unei rețele ar fi doar un nume pe care oricine l-ar putea folosi liber.

4. Licența de marcă — mecanismul legal al „dreptului de utilizare"

Contractul de franciză nu transmite, prin el însuși, un drept asupra mărcii în sensul Legii nr. 84/1998 — acest drept se transmite printr-o licență de marcă (art. 49), care poate fi exclusivă sau neexclusivă și poate acoperi întreg teritoriul României sau doar o parte a acestuia. Practic, contractul de franciză conține sau este însoțit de o astfel de licență, chiar dacă părțile nu o numesc separat.

Un element esențial, adesea invizibil pentru un candidat la franciză: licența de marcă trebuie înscrisă în Registrul mărcilor pentru a fi opozabilă terților — opozabilitatea operează de la data publicării, nu de la data semnării contractului (art. 49 alin. final). Practic, aceasta înseamnă că un francizat ale cărui drepturi de utilizare a mărcii nu au fost înscrise în registru poate avea o poziție juridică mai slabă într-un eventual conflict cu un terț, chiar dacă licența există și este valabilă între părți.

Separat, un francizat-licențiat nu poate, de regulă, introduce singur o acțiune în contrafacere împotriva unui terț care încalcă marca — acest drept aparține titularului; excepția este licența exclusivă, iar chiar și atunci, doar după notificarea prealabilă a titularului (art. 50). Un francizat care descoperă o utilizare neautorizată a mărcii rețelei trebuie, de regulă, să sesizeze francizorul, nu să acționeze singur.

5. Marcă înregistrată versus marcă folosită doar de fapt

Criteriu	Marcă înregistrată (OSIM/EUIPO)	Marcă folosită doar de fapt
Drept exclusiv opozabil terților	Da, din data depozitului (art. 39)	Nu — protecție limitată, doar prin concurență neloială
Poate fi licențiată formal unui francizat	Da, prin licență înscrisă în registru (art. 49)	Fără mecanism legal echivalent de opozabilitate
Risc pentru un candidat la franciză	Redus, dacă licența e efectiv înscrisă	Ridicat — un terț poate înregistra ulterior marca și interzice chiar rețelei existente utilizarea ei

6. Durata protecției și ce se întâmplă dacă marca expiră în timpul contractului

Înregistrarea produce efecte pentru 10 ani de la data depozitului, cu posibilitate de reînnoire la fiecare termen de 10 ani, contra unei taxe (art. 33). Neplata taxei de reînnoire duce la decădere din drepturi. Pentru un contract de franciză încheiat, de regulă, pe o durată de câțiva ani, este perfect posibil ca termenul de reînnoire a mărcii să cadă în interiorul relației contractuale — o rețea care omite reînnoirea pierde, temporar sau definitiv, exact activul pe care întreaga franciză se bazează, indiferent de câți francizați operează deja sub acea marcă.

7. Decăderea pentru neutilizare — un risc pe care francizatul nu îl controlează

Titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturi dacă, într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani de la încheierea procedurii de înregistrare, marca nu a făcut obiectul unei utilizări efective pe teritoriul României, fără motive întemeiate (art. 55 alin. 1 lit. a). Practic, utilizarea mărcii de către francizați, în cadrul rețelei, este exact genul de utilizare care menține marca „vie" din acest punct de vedere — dar decizia de a monitoriza și dovedi această utilizare rămâne integral în sarcina francizorului, nu a fiecărui francizat individual, care nu are, singur, mijloacele sau interesul legal de a preveni o decădere la nivelul întregii rețele.

8. Ce verifici despre marcă înainte de a semna

• Este marca efectiv înregistrată — la OSIM, la EUIPO, sau doar folosită de fapt? O căutare directă în registrul public confirmă acest lucru, independent de afirmațiile francizorului.
• Ce clase de produse/servicii acoperă înregistrarea — o marcă înregistrată pentru o clasă diferită de activitatea reală a rețelei oferă o protecție mai slabă decât pare.
• Cine este titularul efectiv — francizorul însuși, sau o entitate juridică distinctă (de exemplu, o societate separată de deținere a proprietății intelectuale)? Diferența contează pentru cine trebuie să semneze, propriu-zis, licența.
• Există opoziții sau litigii legate de marcă — o marcă aflată în litigiu la data semnării prezintă un risc pe care documentul de dezvăluire de informații, discutat separat în Bibliotecă, nu este obligat să îl detalieze explicit.
• Licența va fi înscrisă în Registrul mărcilor — sau rămâne doar o clauză contractuală neînscrisă, cu opozabilitate limitată față de terți?

9. Marca la nivel european

O rețea care intenționează extinderea în mai multe state membre poate proteja marca printr-o marcă a Uniunii Europene (EUTM), înregistrată la EUIPO în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1001 — o singură înregistrare, cu efect unitar în toate statele membre, alternativă sau complementară înregistrării naționale la OSIM. Pentru un candidat la o franciză internațională care intră în România, verificarea la acest nivel este la fel de relevantă ca verificarea unei mărci naționale.

10. La încetarea contractului

Ghidul Bibliotecii despre încetarea contractului de franciză a tratat deja, din perspectivă contractuală, obligația de „de-branding" a fostului francizat. Din perspectiva Legii nr. 84/1998, această obligație are un temei distinct și mai simplu decât pare: licența de marcă încetează odată cu încetarea contractului care o susține, iar utilizarea în continuare a mărcii, fără licență, redevine o utilizare neautorizată a unui drept exclusiv (art. 39) — indiferent de motivul pentru care contractul a încetat. Nu reluăm aici efectele contractuale deja detaliate; adăugăm doar temeiul din dreptul mărcilor care le susține.

11. Greșeli frecvente

• Presupunerea că un contract de franciză, singur, e suficient pentru dreptul de utilizare a mărcii. Mecanismul legal real este licența de marcă, ideal înscrisă în registru.
• Ignorarea datei de reînnoire a mărcii pe durata unui contract multianual. O marcă expirată din neglijență afectează întreaga rețea, nu doar francizorul.
• Acceptarea afirmației „marca e înregistrată" fără verificare directă în registrul public. Verificarea durează câteva minute și elimină un risc structural.
• Confundarea unei mărci de fapt, folosite fără înregistrare, cu o marcă protejată legal. Diferența e exact cea din tabelul Secțiunii 5.

12. Relevanță mai largă

Marca este, adesea, singurul element al francizei vizibil pentru client — dar, din perspectivă juridică, este un activ separat, cu propriul regim legal, propriile termene și propriile riscuri, independente de contractul de franciză care îl pune la lucru. O rețea care tratează marca doar ca pe un logo, fără rigoare asupra înregistrării, reînnoirii și licențierii ei corecte, expune întreaga rețea unui risc pe care niciun francizat individual nu îl poate remedia singur.

13. Concluzie

Conținutul juridic din acest articol are caracter general și educațional; nu constituie consultanță juridică personalizată și nu înlocuiește analiza unui avocat specializat în proprietate intelectuală, aplicată situației dumneavoastră specifice.

Dreptul de a folosi marca unei rețele de franciză nu decurge automat din contractul de franciză — decurge dintr-o licență de marcă supusă unui regim legal distinct, cu propriile condiții de valabilitate și opozabilitate. Checklist-ul din Secțiunea 8 transformă acest regim, adesea invizibil, într-o listă de verificări concrete, aplicabile înainte de orice semnătură.

Resurse recomandate

Francizorii care își structurează sau își revizuiesc licențele de marcă acordate francizaților — exact mecanismul analizat la Secțiunea 4 — pot apela la Francizare.ro pentru asistență specializată în documentația de franciză.

Articole conexe

• Ce este franciza? O explicație juridică, economică și operațională — pentru distincția conceptuală dintre franciză și licențierea de marcă.
• Manualul operațional: documentul care face diferența dintre o franciză și o simplă licență — pentru linia de demarcație practică față de o simplă licențiere de marcă.
• Rezilierea contractului de franciză și efectele după încetare — pentru obligațiile contractuale de „de-branding" la încetare.

Simulator recomandat

Simulator Risc Legal Franciză, din Simulator Lab — util pentru evaluarea riscurilor juridice legate de licența de marcă dintr-un contract propus.

Curs recomandat

Francizor.ro nu are, la acest moment, un curs propriu dedicat exclusiv dreptului mărcilor în franciză.

Întrebări frecvente

Francizatul devine, la un moment dat, coproprietar al mărcii pe care o folosește?
Nu, niciodată. Francizatul primește doar un drept de utilizare, transmis printr-o licență de marcă (art. 49 din Legea nr. 84/1998) — proprietatea rămâne integral a titularului mărcii.

Ce se întâmplă dacă francizorul nu și-a înregistrat deloc marca?
Marca beneficiază doar de protecția limitată a dreptului concurenței neloiale, nu de dreptul exclusiv conferit de înregistrare (art. 39) — un risc structural pentru întreaga rețea, verificabil direct în registrul public înainte de semnare.

Licența de marcă trebuie neapărat înscrisă în Registrul mărcilor?
Nu este o condiție de valabilitate între părți, dar este condiția de opozabilitate față de terți (art. 49) — fără înscriere, poziția francizatului într-un conflict cu un terț poate fi mai slabă.

Ce se întâmplă cu dreptul de utilizare a mărcii dacă francizorul uită să reînnoiască înregistrarea?
Neplata taxei de reînnoire duce la decădere din drepturi (art. 33) — efect care afectează întreaga rețea, nu doar francizorul, indiferent de contractele de franciză aflate în derulare.

Un francizat poate acționa singur în instanță împotriva unui terț care contraface marca?
De regulă, nu — acest drept aparține titularului mărcii; excepția este licența exclusivă, și doar după notificarea prealabilă a titularului (art. 50).

Bibliografie și acte normative

• Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice (republicată, cu modificările aduse prin Legea nr. 30/2024, M. Of. nr. 277 din 7 aprilie 2026) — art. 33-36, art. 39, art. 49-50, art. 55 alin. (1) lit. a).
• Regulamentul (UE) 2017/1001 privind marca Uniunii Europene.
• Ordonanța Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei (republicată) — art. 1 (definiții).

Referințele de mai sus au fost verificate prin acces direct la textul oficial al Legii nr. 84/1998 (legislatie.just.ro), la data redactării acestui articol; nu înlocuiesc o verificare directă a formei consolidate la data citirii.