1. DEFINITIE

Franciza este definita de legiuitor drept un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua intre persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana, denumita francizor, acorda unei alte persoane, denumita beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu.

Aceasta implica, pentru francizor:

• proprietatea sau dreptul de folosinta a însemnelor de raliere a clientelei: marca de fabrica, de comert sau a serviciilor, firma, denumirea sociala, denumirea comerciala, semnele şi simbolurile, siglele;
• folosinta unei experiente si a unui savoir faire;
• un set de produse si/sau de servicii si/sau de tehnologii brevetate sau nebrevetate.

Îmbinarea originala a acestor trei elemente formează conceptul francizabil. Datorita acestui concept, francizorul este initiatorul unei „retele de franciza” a carei perenitate are vocatia sa o asigure. Conceptul trebuie exploatat după metode proprii în vederea pastrarii identitatii si reputatiei retelei al cărei responsabil este francizorul.

Reteaua de franciza este formata din francizor si din francizatii sai .

Prin organizarea si dezvoltarea sa, reteaua de franciza contribuie la îmbunatatirea productiei si/sau la distribuirea acestor produse si/sau a serviciilor sau la promovarea progresului tehnic si economic, rezervandu-le utilizatorilor o parte echitabila din profitul rezultat.

2. Definitia francizorului

Francizorul este întreprinzătorul independent, persoana fizica sau juridica:

• titular al drepturilor asupra însemnelor de raliere a clientelei, între care se gaseste în mod necesar o marca protejata, drepturi ce trebuie sa fie de durata cel putin egala cu durata contractului;
• oferind un pachet de produse si/sau servicii si/sau tehnologii;
• care a pus la punct şi exploateaza cu succes conceptul original în una sau mai multe unitati-pilot;
• care asigura francizatilor sai o pregatire initiala care le confera capacitatea de aplicare a conceptului sau;
• care consacra promovarii marcii sale, cercetarii si modernizarii acesteia, mijloace umane si financiare, permitand asigurarea dezvoltarii si perenitatea conceptului sau;
• care este legat de francizatii sai printr-un contract conform cu regulile Codului deontologic al Asociatiei Romane de Franciza.

Francizorul proprietarul drepturile de proprietate intelectuală, trebuie sa îndeplineasca urmatoarele condiții:

• Dispozițiile privind drepturile de proprietate intelectuala DPI trebuie sa faca parte integranta dintr-un acord vertical, adica un acord cu privire la conditiile în care părtile pot sa cumpere, sa vanda sau sa revânda anumite bunuri sau servicii, unde comercializarea constituie obiectul exploatării drepturilor de proprietate intelectuala. Francizorul vinde francizatului bunuri destinate revanzarii si acorda acestuia o licenta de utilizare a marcii sale si a know-how-ului sau pentru comercializarea bunurilor .
• Drepturile de proprietate intelectuala trebuie cesionate francizatului sau utilizate de către acesta;
• Dispozițiile privind drepturile de proprietate intelectuala nu trebuie sa constituie obiectul principal al acordului de franciza;
• Dispozițiile privind DPI trebuie să fie direct legate de comercializarea constituie obiectul exploatării drepturilor de proprietate intelectuală, bunurile sau serviciile se distribuie de către francizatul principal sau de către francizați;
• Dispozițiile privind DPI nu trebuie să conțină, în legătură cu bunurile sau serviciile contractuale, restrângeri ale concurenței având același obiect;

Francizorul furnizeaza francizatului bunuri și/sau servicii, în special servicii de asistențta comercială sau tehnică. Drepturile de proprietate intelectuala ajuta francizatul sa revanda produsele pe care i le furnizeaza francizorul sau un furnizor desemnat de acesta din urma sau sa utilizeze aceste produse si sa vanda bunurile sau serviciile care rezulta din acestea. În cazul în care acordul de franciza prevede, exclusiv sau în primul rând, acordarea unei licențe de DPI

Următoarele obligații legate de drepturile de proprietate intelectuala sunt, în general, considerate necesare pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală ale francizorului:

1. o obligație impusă francizatului de a nu exercita, direct sau indirect, nicio activitate comercială similară;
2. o obligație impusă francizatului de a nu dobândi participări financiare la capitalul unei întreprinderi concurente, care i-ar putea acorda capacitatea de a influența comportamentul economic al unei astfel de întreprinderi;
3. o obligatie impusa francizatului de a nu divulga terților know-how-ul furnizat de către francizor, atâta timp cât acest know-how nu apartine domeniului public;
4. o obligație impusa francizatului de a comunica francizorului orice experienta dobândita în cadrul exploatării francizei și de a acorda francizorului, precum și celorlalți francizați, o licență non- exclusivă pentru know-how-ul rezultat în urma acestei experiențe;
5. o obligație impusă francizatului de a informa francizorul cu privire la încălcările drepturilor de proprietate intelectuală acordate sub licență, de a intenta o acțiune împotriva făptuitorilor sau de a asista francizorul în orice acțiune în justiție angajată _împotriva unui făptuitor;
6. o obligație impusă francizatului de a nu utiliza know-how-ul acordat sub licență de către francizor în alte scopuri decât exploatarea francizei;
7. o obligație impusă francizatului de a nu cesiona drepturile și obligațiile care rezultă din acordul de franciză fără consimțământul francizorului.

În cazul în care un francizor nu furnizează bunuri în vederea revânzării, ci furnizează o serie de servicii însoțite de dispoziții referitoare la drepturile de proprietate intelectuală, care formează împreună metoda comercială care face obiectul francizei, acesta trebuie să ia în considerare cota sa de piață în calitate de furnizor al unei metode comerciale. În acest sens, francizorul trebuie să-și calculeze cota de piață de pe piața pe care este exploatată metoda comercială, și anume piața pe care francizații exploatează metoda comercială în vederea furnizării de bunuri sau de servicii utilizatorilor finali. Francizorul trebuie să își calculeze cota de piață pe baza valorii bunurilor sau serviciilor furnizate pe această piață de către francizații săi. Pe o astfel de piață, concurenții pot fi furnizori ai altor metode comerciale sub franciză, dar și furnizori de bunuri sau servicii substituibile care nu utilizează franciza.

3. Definitia francizatului

Francizatul este întreprinzătorul independent, persoana fizica sau juridica, selectionata de francizor:

• animat de spirit antreprenorial, raspunzator de mijloacele umane si financiare pe care le angajeaza si raspunzator fata de terti de actele îndeplinite în cadrul exploatarii francizei;
• având vointa de a colabora în mod loial pentru succesul retelei de franciza, aderand la principiul omogenitatii acestei retele, asa cum este definită de francizor.

4. Reteaua de franciza si consumatorii

Francizorul verifica respectarea totalitatii elementelor constitutive ale imaginii marcii. Marca francizorului, simbolul identitatii si al reputatiei retelei, reprezintă garantia calitatii serviciilor oferite consumatorului. Această garantie este asigurata prin transmiterea si controlul respectarii savoir faire-ului si al punerii la dispozitie a unei game omogene de produse si/servicii si/sau tehnologii. Francizorul se asigura ca francizatul, printr-o semnalizare adecvata, face cunoscuta calitatea sa de întreprinzator independent din punct de vedere juridic.

B. DISPOZITII

1. Elementele constitutive ale francizei

a) Imaginea marcii

Francizorul garanteaza francizatului dreptul de utilizare a însemnelor de raliere a clientelei puse la dispozitia sa. El trebuie, în mod special, sa garanteze validitatea drepturilor sale asupra marcilor a căror folosinta este conferita, cu orice titlu, francizatului. Francizorul întretine si promoveaza imaginea marcii. Francizorul vegheaza ca francizatul să respecte instructiunile de utilizare a marcii si a celorlalte semne distinctive, puse la dispozitia acestuia din urma prin contract. La încheierea contractului, francizorul se va asigura ca însemnele de raliere a clientelei nu vor fi utilizate de vechiul francizat. In caz de utilizare exclusiva a marcii pe un anumit teritoriu, francizorul specifica modalitatile de realizare, respectiv: obiectul, întinderea.

b) Savoir faire-ul

Francizorul garantează francizatului utilizarea unui savoir faire, pe care îl întretine si il dezvolta. Printr-o informare si formare adaptate, francizorul îl transmite francizatului si îi verifica aplicarea si respectarea. Francizorul încurajeaza îmbogatirea informatiei de catre francizatii sai în scopul perfectionării savoir faire-ului. In perioadele precontractuale, contractuale şi postcontractuale, francizorul împiedica orice utilizare si orice transmitere a savoir-faire-ului, în special catre retelele concurente, care ar putea prejudicia reteaua de franciza.

c) Pachetul de produse si/sau de servicii si/sau tehnologii

Francizorul pune la dispozitia francizatului o gama de produse si/sau servicii si/sau tehnologii concepute, puse la punct, agreate sau dobandite. Exclusivitatea rezervata francizatului, acolo unde exista, este precizata clar: obiect, întindere. Francizorul se asigura, prin orice mijloace, ca pachetul de produse si/sau servicii si/ sau tehnologii oferite consumatorului este în conformitate cu imaginea marcii si aceasta prin mijlocirea unei clauze de aprovizionare exclusiva pentru sistemele ce îl vor justifica, în special cand produsele poarta marca francizorului.

2. Relatiile în cadrul retelei de franciza

Francizorul, ramanand initiatorul si supraveghetorul retelei de franciza, trebuie sa asigure pastrarea identitatii si reputatiei retelei de franciza. În acest scop, francizorul are dreptul si datoria de a impune francizatului obligatiile precizate în contractul ce leagă părtile.

a) Relatiile precontractuale

Scopul fazei precontractuale este de a permite fiecarei parti sa-si confirme decizia sa de colaborare.

1. Informatiile furnizate francizatului

Francizorul acorda francizatului, întreprinzator independent, informatiile ce permit acestuia sa se angajeze in deplina cunostinta de cauză. Francizorul remite Codul deontologic al ARF.

Francizorul se obliga, in special, sa furnizeze informatii cu privire la:

• experienta dobandita si transmisibila;
• conditiile financiare ale contractului, în special: redeventa initială sau taxa de intrare, redeventele proportionale, redeventele de publicitate, determinarea tarifelor prestatiilor de servicii si preturilor produselor si serviciilor în cazul obligatiilor de aprovizionare de catre francizor;
• elementele care să permita francizatului a-si pregati un calcul al rezultatelor previzibile şi planul sau de finantare;
• obiectul si întinderea exclusivitatii;
• durata contractului, conditiile de reînnoire, de reziliere, de cesiune.

Francizorul raspunde într-o maniera cat mai completa, posibila, solicitarilor de informatii complementare pe care francizatul le considera necesare.

2. Contractul de rezervare

Cand francizorul propune semnarea unui contract de rezervare, acesta respecta urmatoarele principii:

• dacă exista o taxa de intrare la semnarea contractului, suma totala a dreptului de rezervare prevazuta în contractul de rezervare este proportional cu taxa de intrare si se imputa asupra acesteia în caz de realizare;
• în absenta taxei de intrare, modalitatile de rambursare a taxei de rezervare sunt precizate în caz de reziliere;
• taxa de rezervare poate fi destinata acoperirii unei părti a cheltuielilor angajate pentru punerea la punct a francizei si/sau pentru imobilizarea zonei si/sau savoir faire-ului;
• contractul de rezervare trebuie sa prevada o clauză de dezicere reciproca;
• durata se determina în functie de particularitatile proprii fiecarei francize.

Francizorul remite contractul definitiv sau, în absenta, clauzele principale, între care totalitatea clauzelor financiare. Francizorul poate impune o clauza de nonconcurenta si de confidentialitate pentru a împiedica divulgarea savoir faire-ului transmis pe perioada contractului de rezervare.

b) Relatiile contractuale

Francizorul si francizatii stiu ca colaboreaza în cadrul unui sistem în care sunt legati de interese comune, atat pe termen scurt, cat si pe termen lung. Flexibilitatea sistemului si raspunderile fiecareia dintre parti contribuie la reusita francizei. Relatiile dintre parteneri trebuie, prin urmare, sa permita urmarirea evolutiilor necesare ameliorarii functionarii retelei de franciza si satisfacerea publicului. Francizorul stabileşte contractul scris care enunta, în maniera completa si precisa, drepturile, obligatiile si responsabilitatile partilor. Contractul trebuie să cuprinda strategia retelei de franciza. El va contine indicarea mijloacelor necesare pentru a se ajunge la realizarea conceptului de franciza. Contractul nu impune partilor interesate limite ce nu sunt necesare pentru atingerea obiectivelor. Echilibrul contractului este apreciat într-o maniera globala, in functie de interesele retelei de franciza. Cadrul contractual permite exprimarea unui dialog permanent si favorizeaza solutiile prin conciliere.

Contractul respecta următoarele principii deontologice:

• durata este stabilita astfel încat sa permita francizatului o amortizare rezonabila a investitiilor specifice francizei;
• francizorul aduce la cunostinta francizatului, prin intermediul unui preaviz suficient, intentia sa de a nu reînnoi vechiul contract, ajuns la termen, sau de a nu semna un nou contract;
• în cadrul clauzelor de reziliere ale contractului, francizorul acorda francizatului posibilitatea de a se conforma obligatiilor sale, într-un termen rezonabil si va fixa clar împrejurarile de natura a antrena o reziliere fara preaviz;
• conditiile în care pot opera cesiunea sau transferul drepturilor derivate din contract vor fi clar precizate, în special conditiile acceptarii unui succesor;
• interesul retelei de franciza poate legitima existenta unui drept de preemtiune ale cărui modalitati de aplicare trebuie precizate;
• clauzele de nonconcurenta stipulate în cuprinsul contractului se justifica prin protectia savoir faire-ului si, daca exista, prin preocuparea francizorului de a verifica dacă francizatul este esentialmente dedicat succesului proiectului comun;
• obligatiile financiare ale francizatului sunt clar precizate si sunt determinate astfel încat sa favorizeze atingerea obiectivelor comune.

c) Relatiile postcontractuale

Ca rezultat al relatiilor contractuale, relatiile postcontractuale se bazeaza pe regulile unei concurente loiale. Francizorul poate impune orice obligatie fostului francizat, permitand:

• protejarea caracterului confidential al savoir faire-ului si, în special, neutilizarea acestuia de catre o retea concurenta;
• deschiderea unui nou punct de vanzari pe teritoriul fostului francizat.

Astfel, datorita faptului ca savoir faire-ul confera fostului francizat un avantaj concurential, francizorul poate stipula o clauza de nonconcurenta ale carei durata, întindere si obiect sunt determinate pentru a tine cont de interesul retelei. Francizorul, indicând în contract conditiile de preluare si/sau de utilizare a materialelor specifice francizei, nu va cauta, prin aceste conditii, sa penalizeze fostul francizat, ci sa protejeze identitatea şi reputatia retelei de franciza.