Contractul de franciza Noțiuni generale Despre Francizare

Sediul materiei: Ordonanța 52/1997 privind regimul juridic al francizei. Legea 179/2019 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, precum şi pentru modificarea art. 7 pct. 15 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

  1. Premisa

Orice început de drum în dezvoltarea unui business poate fi greoi pentru oricine, dacă ne gândim, spre exemplu, la: i. crearea unui brand cu tot ceea ce presupune marketing-ul noii afaceri, ii. identificarea unui segment de piață țintă, ii. dezvoltarea pricipiilor și a metodelor de lucru, iii. crearea unei proceduri/ unui proces tehnologic care să fie un diferențiator pe piață, iv. amenajarea spațiului etc.Ei bine, franciza exact asta face: este o soluție pe care persoana interesată de demararea unei afaceri o are la îndemână atunci când își dorește un business ” la cheie ”.

2.1 Definiții[1]

2.1 Ce reprezintă franciza?

Franciza reprezintă un sistem de comercializare a produselor şi/sau al serviciilor şi/sau al tehnologiilor, bazat pe o colaborare continuă între persoanele fizice sau juridice independente din punct de vedere juridic şi financiar.

În cadrul acestui sistem, o persoană, denumită francizor, acordă altei persoane, denumită francizat, dreptul şi impune obligaţia de a exploata o afacere, în conformitate cu conceptul francizorului. Acest drept autorizează şi obligă pe francizat, în schimbul unei contribuţii financiare directe sau indirecte, să utilizeze mărcile de produse şi/sau de servicii, alte drepturi de proprietate intelectuală sau industrială protejate, know-how-ul, drepturile de autor, precum şi însemne ale comercianţilor, beneficiind de un aport continuu de asistentă comercială şi/sau tehnică din partea francizorului, în cadrul şi pe durata contractului de franciză încheiat între părţi în acest scop.

2.2  Cine este francizorul?

Francizorul este un profesionist care:

a) este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate sau a oricărui alt drept de proprietate intelectuală sau industrială; drepturile trebuie să fie exercitate pe o durată cel puţin egală cu durata contractului de franciza;

b) conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu;

c) asigură francizatului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii înregistrate;

d) utilizează personal şi mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale, cercetării şi inovaţiei, asigurând dezvoltarea şi viabilitatea produsului;

e) demonstrează aplicarea concretă a cunoştinţelor pe care le deţine, în cadrul unei unităţi-pilot; obiectivele principale ale unităţii-pilot sunt testarea şi definitivarea formulei de afaceri.

2.3 Cine este francizatul?

Francizatul este un profesionist, persoană fizică sau juridică, selecţionat de francizor, care aderă la principiul omogenităţii reţelei de franciză, aşa cum este ea definită de către francizori.

2.4 Ce reprezintă rețeaua de franciză ?

Reţeaua de franciză cuprinde un ansamblu de raporturi contractuale între un francizor şi mai mulţi francizaţi, în scopul promovării unei tehnologii, unui produs sau serviciu, precum şi pentru dezvoltarea producţiei şi distribuţiei unui produs sau serviciu. Francizatul este susţinut de către francizor, prin aportul continuu de asistenţă comercială şi/sau tehnică, în cadrul şi pe durata contractului de franciză încheiat între părţi.

III Condițiile privind încheierea unui contract

3.1 Condiții generale

Având în vedere că prevederile legale speciale nu fac nicio referire la condițiile generale în care contractul de franciză poate fi încheiat, înțelegem să facem trimitere la prevederile art. 1179 Cod civil. Potrivit textului legal indicat, condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract sunt: capacitatea de a contracta, consimţământul părţilor, un obiect determinat şi licit, o cauză licită şi morală. În ceea ce privește forma contractului, apreciem (! recomandare) că aceasta trebuie îmbrace forma scrisă. Cu toate că această condiție nu este una de validitate[2], informațiile furnizate sunt complexe și numeroase. Astfel, forma scrisă vine în sprijinul dovedirii elementelor negociate și convenite, atunci când este cazul.

3.2 Condiții speciale

  • Francizorul (furnizorul / titluarul francizei) trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
  • să deţină şi să exploateze o activitate comercială, pe o anumită perioadă, anterior lansării reţelei de franciză;
  • să fie titularul drepturilor de proprietate intelectuală şi/sau industrială ( ex. marcă înregistrată)
  • să asigure francizaţilor săi o pregătire iniţială, precum şi asistenţă comercială şi/sau tehnică permanentă, pe toată durata existenţei drepturilor contractuale.
  • Francizatul ( beneficiarul francizei) trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
  • să dezvolte reţeaua de franciză şi să menţină identitatea sa comună, precum şi reputaţia acesteia;
  • să furnizeze francizorului orice informaţie de natură a facilita cunoaşterea şi analiza performanţelor şi a situaţiei reale financiare, pentru a asigura o gestiune eficientă în legătură cu franciza;
  • să nu divulge la terţe persoane know-how-ul furnizat de către francizor, atât pe toată durata contractului de franciză, cât şi ulterior.

IV Etapele încheierii unui contract de franciză

4.1 Etapa precontractuală

În cadrul acestei etape, francizorul este obligat  ( art. 2 din OG 52/1997 ) să furnizeze un set de informații viitorului posibil francizat astfel încât cel din urmă să poată analiza în mod obiectiv dacă:

  • un astfel de contract se identifică cu nevoile acestuia;
  • beneficiză de resursele financiare necesare;
  • deține cunoștințele necesare pentru a gestiona franciza sau orice alte împrejurări apte să nască intenția de a contracta.

Informațiile pe care francizorul se impune să le comunice în etapa precontractuală se referă în mod expres și limitativ[3] la :

  • istoricul şi experienţa francizorului;
  • amănunte privind identitatea managementului francizei;
  • istoricul de litigii al francizorului şi al conducerii acestuia;
  • suma iniţială pe care trebuie să o investească francizatul;
  • obligaţiile reciproce ale părţilor;
  • copii ale rezultatului financiar al francizorului din ultimul an;
  • deţinerea informaţiilor cu privire la unitatea-pilot[1].

Deși în această etapă contractul de franciză este doar într-o fază de negociere, recomandăm ca toate ofertele, contra-ofertele, informațiile transmise în temeiul legii, să fie comunicate în formă scrisă ( ex. e-mail ). În caz contrar, nu se poate face dovada îndeplinirii obligației de informare anterior menționate și nici nu se poate analiza o eventuală antrenare a răspunderii în raport de aceasta. Ar rîmâne valabilă proba testimonială, dar aceasta nu poate egala forța probantă a unui înscris asumat de toate părțile semnatare.

4.2 Etapa contractuală

Contractul de franciză trebuie să cuprindă următoarele clauze referitoare la: obiectul contractului, drepturile şi obligaţiile părţilor, condiţiile financiare, durata contractului și condiţiile de modificare, prelungire şi reziliere.

Totodată, contractul de franciză va respecta următoarele principii:

  • termenul va fi fixat astfel încât să permită francizatului amortizarea investiţiilor specifice francizei;
  • francizorul va înştiinţa pe francizat cu un preaviz suficient de mare asupra intenţiei de a nu reînnoi contractul la data expirării sau de a nu semna un nou contract;
  • în cadrul clauzelor de reziliere, se vor stabili în mod clar circumstanţele care pot să determine o reziliere fără preaviz;
  • condiţiile în care va putea să opereze cesiunea drepturilor decurgând din contract vor fi cu claritate precizate, în special condiţiile de desemnare a unui succesor;
  • dreptul de preemţiune va fi prevăzut, dacă interesul menţinerii sau dezvoltării reţelei de franciză necesită recunoaşterea acestui drept;
  • clauzele de nonconcurenţă vor fi cuprinse în contract, pentru protejarea know-how-ului;
  • obligaţiile financiare ale francizatului vor fi cu claritate precizate şi vor fi determinate astfel încât să favorizeze atingerea obiectivelor comune.

Suplimentar, înțelegem să facem referire și la principiul bunei-credințe, care trebuie să fie respectat atât în etapa precontractuală, cât și pe parcursul executării contractului sau odată cu încetarea acestuia.

Mai mult, având în vedere specificul contractului de franciză, pentru ca un astfel de contract să fie de lungă durată și să genereze beneficii reciproce, francizorul va trebui să acorde o atenție deosebită selectării francizatului astfel încât să se asigure că acesta va respecta principiile și va aduce un plus de valoare afacerii farncizate.


[1]OUG 57/1997 R [2] Nerespectarea formei scise nu atrage nulitatea absolută a contractului. [3] Art. 2, alin. (3) din OG nr. 52/1997 [4] Unitatea-pilot este echivalentul unui prototip, având scopul de a asigura cea mai facilă cale de aplicare în practică a reţetei de succes a francizorului, de a testa sistemul de franciză şi infrastructura acestuia, servind proiectării programului de franciză şi elaborării manualelor de instruire şi a operaţiunilor zilnice.


Avocat Diana Vana

Contractul de franciza