Franciza socială este o metodă de expansiune pentru întreprinderile sociale. Funcționează într-un mod similar cu franciza comercială și permite unei organizații non-profit să mărească și să extindă acoperirea operațiunilor și să ofere aceleași servicii pe piețe și locații noi care lucrează cu un partener local de franciză socială.

FRANCIZA SOCIALĂ: ATUNCI CÂND BINELE COMUN ESTE ÎN PRIM-PLAN

Principiul francizei sociale, respectiv diseminarea modelelor de afaceri prin parteneriate s-a stabilit deja cu succes în economie. Acest concept comercial, orientat spre profit, este, de asemenea, din ce în ce mai utilizat de proiectele sociale din sectorul non-profit pentru cauzele lor bune: în franciza socială, binele comun este în prim-plan.

În sens clasic, franciza este un parteneriat prin care se înmulțește un model de afaceri, de obicei un sistem de vânzări. Francizorul prezintă ideile sale de afaceri deja dezvoltate și dovedite unui francizat. Pentru o taxă, francizatul poate folosi conceptul, numele de marcă stabilit și întreaga identitate corporativă – inclusiv designul/layout-ul locațiilor, uniformele și branding -ul pentru propria companie. Francizorul rămâne responsabil pentru educația și formarea francizatului și a echipei sale și pentru dezvoltarea în continuare a modelului de afaceri pe întreaga durată a contractului. În schimb, francizatul, care este încă independent din punct de vedere juridic, trebuie să permită francizorului să participe la profiturile pe care le-a obținut. Acest sistem, care este orientat spre beneficii comerciale, duce la o situație câștig-câștig pentru ambele părți.

CONCEPTUL COMERCIAL ESTE TRANSFERAT PROIECTELOR SOCIALE

În franciza socială, acest sistem orientat economic este transferat la implementarea și diseminarea proiectelor sociale. Accentul se pune pe binele comun – de exemplu sub formă de integrare, egalitate sau educație. Dacă un proiect pilot social din sectorul non-profit identificat ca fiind de succes, este pus la dispoziția altor organizații sociale, se creează un sistem de franciză socială. Francizații orientați social pot beneficia de conceptul dezvoltat și pot urmări o cauză bună. Francizorii – adesea fundații sau asociații non-profit – promovează astfel simultan diseminarea ideilor lor și își înmulțesc succesul în noi locații. 

Există, de asemenea, un contract de franciză, un manual de operațiuni și și cursuri regulate de formare. Din moment ce francizații din acest sistem sunt în mare parte organizații non-profit, în majoritatea cazurilor nu se percep taxe de franciză. Pentru aceasta, este posibil ca francizatul să transmită înregistrările de date colectate de proiect, la schimb. Aceste informații servesc drept bază pentru dezvoltarea în continuare a conceptului general.

Chiar și așa, generarea de profituri care sunt de obicei reinvestite poate fi și un obiectiv al unui proiect social. Deoarece în franciza socială, ideea comercială nu este doar înlocuită de aspectul social, ci este de obicei completată de aceasta. 

INSTITUȚIIle DE STAT POT ACORDA SPRIJIN PENTRU PROIECTE DE FRANCIZĂ SOCIALĂ

În plus față de obiectivele non-profit și orientarea spre profit există o altă caracteristică ce distinge franciza socială de franciza convențională, iar costurile suportate în aceste proiecte sociale nu sunt adesea acoperite de clienți sau utilizatori, ci de instituțiile statului. Prin urmare, în calitate de fondator al unui sistem de franciză socială, francizorul trebuie să se gândească la acoperirea costurilor proiectului prin finanțare de la stat sau subvenții, inclusiv într-un stadiu incipient. Francizorul social poate transmite apoi experiențele sale, cu reglementările și condițiile necesare către francizații săi și astfel poate să le ofere sprijin suplimentar pe calea implementării proiectului social comun.