Asociatia Romana de Franciza

Arbitraj Franciza

franciza acorduri

 

Ce este arbitrajul?

Arbitrajul comercial reprezintă o formă de jurisdicţie alternativă la jurisdicţia instanţelor judecătoreşti şi aşa cum prevede art. 542 din Codul de procedură civilă ,,persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile dintre ele, în afară de acelea care privesc starea civilă, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorală, relaţiile de familie, precum şi drepturile asupra cărora nu pot să dispună’’. De asemenea, atât statul, cât şi autorităţile publice şi persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de activitate şi activităţi economice pot încheia convenţii arbitrale dacă legea le permite. Aşadar, prin arbitraj pot fi soluţionate orice tipuri de litigii decurgând din sau în legătură cu un contract, inclusiv litigii referitoare la încheierea, executarea ori desfiinţarea unui contract (cu foarte puţine excepţii, enumerate expres de Codul de procedură civilă).

Clauza de arbitraj recomandată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României pentru a fi inclusă în contractele comerciale este următoarea:

„Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu acest contract, inclusiv referitor la încheierea, executarea ori desfiinţarea lui, se va soluţiona prin arbitrajul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera Europeana de Comerţ, Industrie si Franciza  în conformitate cu Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional, în vigoare.” 

Arbitrajul  avantaje: – tribunalul arbitral îşi verifică propria sa competenţă de a soluţiona un litigiu şi şi hotărăşte în această privinţă printr-o încheiere care se poate desfiinţa numai prin acţiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii arbitrale (art. 3434 alin. 2 C.pr.civ.); – tribunalul arbitral poate dispune ca administrarea probelor să fie efectuată în faţa unui arbitru din compunerea tribunalului arbitral (art. 35811 alin. 1 C.pr.civ.); – judecata în arbitraj ia în considerarea şi uzanţele comerciale, nu doar echitatea; – arbitrajul prezintă acelaşi garanţii ca şi judecata în faţa unei instanţe statale; – arbitrajul are mai degrabă un caracter calmant, liniştitor prin posibilitatea părţilor de a îşi stabili ele însele modalităţile de abordare a normelor de procedură pe care tribunalul arbitral le urmează în judecarea litigiului; – arbitrajul are un caracter flexibil, maleabil, deoarece permite părţilor şi arbitrilor să organizeze litigiul în maniera cea mai potrivită nevoilor părţilor şi naturii litigiului supus arbitrajului; – posibilităţile de informare egală a părţilor provenind din ţări diferite – prin intermediul regulamentelor de arbitraj – şi facilitarea folosirii limbilor străine în arbitrajul internaţional;- posibilitatea renunţării la aplicarea riguroasă a normelor de drept, în cazul arbitrajului în echitate.

Arbitraj 

Posibilitatea soluţionării litigiului în echitate Aceasta posibilitate este deseori convenabilă părţilor, care în vederea păstrării unor raporturi comerciale de lungă durată preferă să se supună unei soluţii de compromis, decât unei soluţii strict juridice.

Sfaturi pentru elaborarea clauzelor de arbitraj

Arbitrajul este în general considerat mai rapid, o metodă mai ieftină și mai confidențială de soluționare a litigiilor în comparație cu litigiile. Acest lucru este valabil numai dacă baza de bază a fiecărui proces de arbitraj – acordul de arbitraj – este întocmit corect, valabil și executoriu. Prin acordul lor de a arbitra părțile își exprimă nu numai dorința de a-și supune litigiul la arbitraj, dar și specifică aspectele unei proceduri pe care doresc să le solicite.. Pentru a avea un premiu executoriu în cele din urmă, acest prim pas – un acord de arbitraj redactat corespunzător este crucial. Acest articol oferă zece sfaturi despre ce trebuie să includeți și să acordați atenție la elaborarea clauzelor de arbitraj în contractele dvs. de franciza.

Primul pas este ca părțile să fie clare în exprimarea dorinței de a-și supune disputa la arbitraj. Limba folosită este foarte importantă- nu folosiți niciodată formularea permisivă precum „poate” sau „poate”, ci folosiți în schimb cuvintele care exprimă obligații obligatorii din punct de vedere legal, cum ar fi „trebuie” sau „va”. Vrei să fie clar dacă arbitrajul este obligatoriu sau opțional.

Al doilea pas este alegerea dintre așa-numitele instituționale sau la arbitraj. În instituțional (numit și administrat) arbitraj, părțile aleg o instituție arbitrală care îi va ajuta în aspecte logistice ale procedurii și în alte aspecte practice. 

Al treilea pas important este alegerea setului de reguli de arbitraj, care prevăd cadrul procedural pentru procedură. Alegând un set complet de reguli de arbitraj, părțile s-au salvat de la a fi de acord cu toate aspectele procedurale în legătură cu procedura, deoarece regulile sunt un set cuprinzător de reguli care reglementează aspectele procedurale ale unui arbitraj și au fost încercate și testate. Fiecare instituție are o clauză model propusă părților care doresc să o includă în contractele lor. 

Sediul arbitrajului (cunoscut și sub denumirea de locul arbitrajului) este extrem de important, deoarece determină legea care reglementează procedura de arbitraj (lege procedurala, sau lex arbitrii). Părțile ar trebui să selecteze un loc neutru, de exemplu, ei aleg de obicei locul în care instanțele locale ar aplica cel mai probabil acordul și vor susține procesul de arbitraj, cum ar fi Parisul, Geneva sau Londra. Sediul arbitrajului este casa juridică a arbitrajului, astfel încât părțile ar trebui să acorde o atenție specială, deoarece alegerea poate avea consecințe legale importante. Ca o regulă generală, părțile ar trebui să aleagă întotdeauna un loc într-o jurisdicție la care este semnatar 1958 Convenția de la New York privind recunoașterea și executarea premiilor („Convenția de la New York“) și al cărui drept național susține în general arbitrajul.

Părțile ar trebui să specifice și legea de guvernare (cunoscută și sub numele de „legea de fond”) care este de obicei prezentat într-o clauză separată de clauza de arbitraj. Este important să rețineți că legea de reglementare a contractului nu este aceeași cu legea de arbitraj sau legea procedurală care reglementează arbitrajul. Deși părților li se permite să convină explicit că va fi aceeași lege, este destul de comun ca legea de guvernare să fie diferită de legea procedurală.

Atunci când alegeți limba procedurii, părțile nu trebuie să țină cont numai de limba contractului, ci și de documentația aferentă. Rețineți că alegerea unei limbi este întotdeauna preferată mai multor opțiuni. Acesta este un element opțional, și absența acordului explicit al părților, este de competența arbitrilor să decidă asupra limbii arbitrajului.

Clauze de arbitraj cu mai multe niveluri – care prevăd mediere, negocieri sau o altă formă de soluționare alternativă a litigiilor (ADR) înainte de inițierea arbitrajului sunt o parte frecventă a clauzelor de arbitraj redactate în zilele noastre. Poate fi util pentru părți să încerce să negocieze soluționarea litigiului înainte de a se angaja în proceduri de arbitraj mai lungi și mai scumpe, deși poate fi pur și simplu o pierdere de timp și de costuri. O problemă importantă de luat în considerare atunci când includ clauze cu mai multe niveluri este de a clarifica dacă este obligatorie sau opțională. Dacă părțile folosesc o formulare obligatorie, cum ar fi „trebuie”, recurgerea la mediere sau negocieri este o condiție precedentă pentru arbitraj. În acest caz, este crucial să se includă termenul explicit dincolo de care litigiul poate fi supus arbitrajului. Dacă părțile folosesc formulare, cum ar fi „poate”, acest lucru poate însemna că medierea sau negocierile sunt opționale și părțile pot recurge la arbitraj imediat ce a apărut disputa.

Anumite norme de arbitraj prevăd prevederi de confidențialitate încorporate. in orice caz, părțile sunt gratuite și încurajate să includă obligații exprese de confidențialitate și căi de atac pentru încălcarea lor, întrucât nu toate clauzele de arbitraj necesită confidențialitate, iar legile multor scaune de arbitraj nu necesită acest lucru. Sfera de aplicare a acestei obligații poate varia – din dezvăluirea existenței arbitrajului, la confidențialitatea documentelor, dovezi sau orice corespondență între părți și tribunal și hotărâri provizorii și / sau finale.

Share on facebook
Facebook
Share on google
Google+
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
Francizare Afacere 728x90